ȚĂRM DOBROGEAN
de Alexandru Călinescu
Te-am zăvorit în mine, drum dobrogean: senin;Cu cerul prins în pleoape, cu mori de vânt porniteSă-adulmece lumină. Sub sălcii despletiteÎși potriviau copiii cununi din flori de in.
La Jurilofca - veseli - pescarii aduceauTot aurul din ape să-l pună'n cherhanale...Era pe țărm o fată cu șorț și cu sandale,Ce'nșiruia mărgele și ochi-i umezeau
O barcă'și mișca pânza: cum luneca pe Razelm- Tot croșetând dantelă ce se topea în soare -A sărutat „Portița” și s'a pierdut în mare...Și azi îi văd vintreaua când fruntea'n mâni mi-o razem.
În suflet amintirea-i ca floarea 'ntr'un pahar...Pe unde violete, albi, pescărușii seriiPluteau cu somnu'n pleoape. Din palmele tăceriiTârziu - a plâns stea mică pe-o casă de pescar.
будет здесь |
|
