LA SCHIT - de Maria Cunțan

 

LA  SCHIT de  Maria  Cunțan Acolo unde lângă schit, Aproape de altar, Christos cel mort e răstignit Pe o cruce de stejar. E lângă gârbovitul nuc O laviță de glíi . . . Acolo singură mă duc Și fără mărturii Mă uit cu ochi uscați și mari, Cu inimă negrită, La cel ce-i pus între tălhari, La taina răstignită. Apoi cobor la noi în sat Și pe nerăsuflate Duc până seara pe 'nsărat Povara vĭeții 'n spate. Iar când mă simt cam obosit, Când lacrimile plouă . . . Atunci  -  mă duc până la schit Și-mi iau putere nouă.