SINGURĂTATE
de Ana Conta-Kernbach ( 1866 - 1921)
Mi-e groază de bocetul mării,
Spre codri pribeagul mă 'ndrept.
Din frunzele moarte un foșnet....
Nu-i vestea pe care o aștept?
Prin umbrele tremurătoare
Cîntări de îndemn și de dor...
O! suflete stîns fără vreme,
Tu nu mai pricepi rostul lor !
De codru mi-i silă. M'aș duce,
M'aș duce în zări de tăcere...
În cale-mi răsare de-apururi
Aceiași și-aceiași durere.
|
|