LABIRINTUL VIEȚII
de Elena Oprică
Nu ştiu când m-am rătăcit
În al vieţii labirint ?!
Credeam că-l ştiu pe de rost
La câte-ncercări mi-au fost...
Prin unghere nepătrunse,
Capcane de nimeni puse,
Înmulţesc în loc să piară
Şi mă-nşfacă-n a lor gheară.
'Geaba-ncerc să merg pe vârfuri,
Să nu scap în negre-adâncuri,
Merg ce merg, parcă plutesc,
Iar şi iar, mă rătăcesc...
Degeaba păşesc desculţă...
Nimic pare-se, n-anunţă
Că-ntre mândrii trandafiri
Se găsesc şi mulţi ciulini
Ce mă-nţeapă şi mă-ndoaie,
Sângele-mi curge şiroaie
Dar cu rănile plăpânde,
Mă târăsc spre locul unde
Se cântă şi se iubeşte...
Şi-acest crez mă îndârjeşte,
Să păşesc spre infinit
Prin al vieţii labirint...
|
|
