duminică, 25 octombrie 2020

OMULE, SLABĂ FIINȚĂ... - de Costache Conachi

 




OMULE, SLABĂ  FIINȚĂ...


de Costache Conachi


Omule, slabă ființă și la patimi cu plecare,
Unde ți-i înțelepciunea, unde ți-i mintea cea mare ?...
De te 'nalți și sbori cu mintea la tronul Dumnezeirii,
De măsuri pămînt și ceruri și pătrunzi tainele firii, —
Nu te îngânfa, că ești țărna, pe care o poartă vuitul...
Ci te plânge, că 'n patimi tu singur îți sapi mormîntul !
Pururea ție stăpâne, pururea duc și te poartă;
Ele sînt în toată vremea a vieței tale soartă.
Ce poate înțelepciunea, ce poate și biata minte,
Când prăpăstii privesc ochii și 'napoi și 'nainte ?
Și se 'ncape biruință sau răbdare sau putere,
Când frageda inimioară se despică de durere ?
Și se 'ncape vr'o mărime, când ființa pătimesce,
Când sufletul de necazuri ca de moarte se sdrobesce ?...