vineri, 1 aprilie 2016

FUGA DIN COTIDIAN de Ion C. Pena



FUGA  DIN  COTIDIAN

de  Ion C. Pena


Prostii. Se 'nvârtește pământul?
Nu e smeu pocit vântul?
Nu strănută noaptea, nu rîd blonzii nori?
Ah, camarade, să râzi și să mori.

Ce 'ndrugă lunganul acela?

Doar e tatăl domnișoarei Manuela
Îl știam normal și om de lume!
De când face asemenea glume!

Iată basme călări pe cocostârci

Demoni înjugați cu năpârci
La carul osândei – îngeri apoi
Măturând paradisul doi câte doi.

Și câte mai sunt. Cavaleri, cosânzene,

Miracole, greeri, petale, migrene,
Mere de aur, parcuri de aur
Crunt străjuite în jur de balaur.

Toate-s înaintea mea

În vis, în ochi, în jur, după perdea.
Ca o trenă lungă se țin după mine,
Cum să te cred lunganule pe tine?

Logica ta o calc cu picioarele.

Ești căpcăunul ce-mi strică odoarele,
Mândrele odoare, cugetul bun.
Adio, adio, perfid căpcăun.


Z

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu