miercuri, 22 octombrie 2014

FLORI DE TOAMNĂ de Leonida Lari




FLORI  DE  TOAMNĂ

de  Leonida Lari

 
Ce flori frumoase ! Doamne, ține mult
Explozia aceasta de culoare,
Prin care se întâmplă să ascult
Cum sufletul se-ngână cu o floare.



Mai lasă-le și-ntârzie cu ploi
Peste postata asta de natură,
În care-a fost să nimerim și noi
Și să privim cu sufletul la gură.




Cum ultimele albine cară-n stup
O miere întomnată și-amăruie,
Cum frunzele de la copaci se rup,
Cum urcă-n cer aroma de gutuie.


Și cum țăranii trag la teasc umplând

Cu chiote deșertul pân' la lună
Și cum perechi se-nvolbură crezând
Că fi- vor pentru-o viață împreună.




Acopera cu flori, o , tu , cel sfant,
Si departat in veci de-acestea toate
Sa simta ca trait-au pe pamant
Si ca-au gustat un pic din libertate.


Oamenii ăștia, apăsați de nori

De griji , de îndoieli, de infuzorii,
Primiți cu flori și petrecuți cu flori
Și neînțelegând lumina florii.




Ce flori frumoase ! Am să mor aici,
Într-o astfel de toamnă-ntarziată,
Printre căzute frunze și furnici,
La cap cu-o crizantemă-ndoliată.











MI-E DOR DE TINE CA DE-O POEZIE... de Leonida Lari





MI-E DOR DE TINE CA DE-O POEZIE...

de  Leonida  Lari


Mi-e dor de tine ca de-o poezie
Nescrisă încă, fără vers și nume,
Dar dacă vrei să ningă, n-o voi scrie,
Căci voi chema zăpada peste lume.



Mi-e dor de tine ca de o cântare,
Neauzită înca niciodată,
Dar dacă vrei să plouă, ai răbdare,
Eu voi chema și ploaia așteptată.



Ci va veni o clipă, da, o clipă,
Când tot ce sunt va semăna cu-o strună,
De care s-ar atinge c-o aripă,
Un cântăreț ciudat, orbit de lună.