miercuri, 20 ianuarie 2021

PSALM - de Ioan Alexandru



crop_80790257_MMOV5 (570x540, 234Kb)


PSALM

de  Ioan  Alexandru


 Oriunde plec Tu ești mereu cu mine
 Unde-aș fugi să nu pot fi ajuns
 Sunt singur e noapte vin să mă ruine
 Nelegiuri cu câte te-am străpuns


 De fața Ta nimic nu mă ascunde
 Oriunde cer azil sunt prigonit
 Oceanul nu are îndestule unde
 Să-mi dea odihnă nemărturisit


 Nici lacrimile nu mă mai încearcă
 De teama Ta și ele-au amuțit
 Pouncă-ai pus în toate să mă-ntoarcă
 Să mă predea unde te-am pângărit


 Știu că o faci din mila Ta cea mare
 Ce nu îți dă odihna să mă uiți
 Să-mi treacă zilele fără lucrare
 Cu fața Ta de-acuma mă confrunți







luni, 18 ianuarie 2021

VIFORUL - de Constantin Argintaru (1894 - 1936)

 



VIFORUL

de  Constantin Argintaru  (1894 - 1936)



Cu viforu ’n spate iarna pornește
Pribeagă în lume cu gânduri vrăjmașe,
Pe urme îi calcă fulgii de jale
Și nămeți de necazuri lasă ’n ogașe.

Un strigăt de friguri s’aude pe-aproape,
Ea intră geroasă prin crăpături;
S’așează în vatră, privește pe laviți
Cum frigul sugrumă patru făpturi.

Și iarna le ninge moarte ’n cămin.
Tăcerea cuprinde întregul ogeac, —
Lumina zăpezii când intră pe geam
Strop de vieață nu află de leac.






luni, 4 ianuarie 2021

MEDITAȚIE PENTRU ZIUA ANULUI NOU - de Gheorghe Asachi

 



MEDITAȚIE  PENTRU  ZIUA  ANULUI  NOU 

de Gheorghe Asachi



Cu iuțeala unui fulger care scapără în ceri,

Ca un vis sau ca un sunet, Doamne, anii fug și pier

Cu-ntristări, cu bucurie,

Trec minute-n vecinicie,

Numai cele n-a pierit

Ce virtutei s-a sfințit.

De aceea agiută, Doamne, să lucrez acel ogor

Unde-n loc de spini să crească productul mântuitor,

Ca în ziua de pe urmă, care mi s-a însemnat,

Să pot zice că-n viață un grăunte-am semănat !








duminică, 6 decembrie 2020

IARNA - de Gheorghe Asachi (1788 - 1869)





IARNA

de Gheorghe Asachi  (1788 - 1869)



Pictori plini de sumeție,
Ce-aratați pe-a iernei zână
Sub figura d-o bătrână,
Tremurați de-a ei mânie!

De-nsuși Ercules, mai tare,
Prin ea râul zace-n fieră,
Ș-a ei singură suflare
Schimbă toate-n atmosferă.

Ea invită pre pământ
Pre turbatul ager vânt,
Lui Zevs tunetu-nfrânează
Și a fulgerilor rază.

Însă dac-a ei putere
Ne aduce-atâta frică,
Ea prin liniștea, ce-i fiică,
Ne revarsă mângâiere.

Ea d-ospețe-i dătătoare
Ș-alinează-a vieței haos;
Timpuri alte-s de sudoare,
Iarna-i timpul de repaos.

Ea din Olimp ni adună
Pe-Amor, Bahus și pre Gioc,
Și când viforile sună,
Ii ni-aprind în inimi foc

Că în van a verei doamna
De spici și de flori să-ncinge,
Ni surâde în van toamna,
C-a lor poame iarna strânge! 





 




REPEGIUNEA TIMPULUI - de Gheorghe Asachi (1788 - 1869)

 




REPEGIUNEA  TIMPULUI

de Gheorghe Asachi (1788 - 1869)


Timpul fuge cu iuțeală,
Iar pieirea noastră vine,
Să nu pierdem vro clipală,
Zile să trăim sănine !

Am văzut că-n primăvară
Dimineața naște-o floare,
Dă miroase pănă-n seară
Și cu ziua apoi moare.
Timpul fuge...

Auzit-am mari cuvinte
Din filozofilor gură,
Însă nu țin alt-aminte
Decât astă-nvățătură:
Timpul fuge...

Un neam merge, altul vine,
Cu cel mare cel mic piere,
Noroc trainic nu mai ține,
Dar nici vecinică durere.
Timpul fuge...

De ce-avem înțelepciune
În o viață atât de mică,
Când ea alta nu ni spune
Fără că nu știm nimică !
Timpul fuge...

De vreu ochii ca să vază
Pe ceasornic timpu,-ndată
Acul ce în giur rotează
Cu minutele arată:
Timpul fuge cu iuțală,
Iar pieirea noastră vine,
Să nu pierdem vro clipală,
Zile să trăim senine.









miercuri, 2 decembrie 2020

ANIMALE - Artist fotograf Oleg Bogdanov

 


















































































































FULGI DE ZĂPADĂ - de ”osiris”


 



FULGI  DE  ZĂPADĂ

de  ”osiris”



Fulgi de zãpadã,
imponderabile, fragile iubiri,
din ce fioruri cosmice veniţi ?
Ce visuri vã trimit departe,
ce interstiţii galactice strãbateţi,
ca sã ne-aşterneţi la picioare
cristalizate Cãi-Lactee,
pe care le strivesc
paşii greoi
şi le acoperã
noroiul, tãcerea şi uitarea ?
Ningeţi acum pe liniştea terestrã !
Şi apele-au tãcut ca sã v-asculte
muzica de sfere-ndrãgostite,
iar vântul tace, tace vivaldian.
Cântaţi-vã iubirea pe mîinile-mi întinse !
Opriţi-vã aleanul pe genele tremurãtoare !
Or sã vã fie leagãn,
iar inima mea cuprinsã de dor
or sã vã transforme-n poezie.
O, fulgi de zãpadã,
Imponderabilele,
astralele mele iubiri !