luni, 15 mai 2017

MII DE SECUNDE - de ”Ultradingo2013”



MII  DE  SECUNDE

de ”Ultradingo2013”



Ca să știi cât îmi lipsești te-aș picta pe mii de secunde în zori

Și ți-aș face ramă din lacrimi, însă tristețea n-are culori...





COLȚ DE SUFLET - de ”Uktradingo2013”


 
 

COLȚ DE SUFLET 


de ”Uktradingo2013”

Cât te iubesc... nicicând nu vei ști,
 Cum nu știu stelele din cer de ce se face zi.
 Dar am învățat să nu mai plâng, căci lacrimile mele
 Se vor preface-n pulbere și veți călca pe ele.


Și nici ferestre n-oi deschide în sufletu-mi pustiu,
 Să nu-i doboare tencuiala vreun vânt la ceas târziu.



 
 





marți, 9 mai 2017

ALEAN DE VARĂ - de Boris67


https://s-media-cache-ak0.pinimg.com/564x/11/9a/37/119a373000df1776d0cf32678410f6c4.jpg

ALEAN DE VARĂ 

de Boris67


Stau întins în iarba-naltă
Ochii către cer mijind…
Soarele pe boltă saltă
Plin de sine surâzând.

 Păpădii – sori mici – n-ai crede –
Mă-nconjoară, încălzind,
 Trupul meu şi iarba verde, 
 Ce foşneşte mirosind

 A copilărie dusă
Pe vecie-n alte zări,
 Lăsând viaţa mea supusă
De-ncâlcite întrebări

 Despre soartă, despre viaţă
Despre fostele iubiri…
Despre cum să ies în faţă
Ca să scap de amintiri.

 Amintiri dulci sau amare,
 Care-n inimă au lăsat
 O melancolie care
 Mă-nfăşoară neîncetat

 Într-un soi vag de visare
 Ce mă poartă în zig-zag
 Între-naltă exaltare
Şi al deznădejdii prag.

 Hei, tu, boltă azurie,
 Ce atât de calmă eşti,
 Spune-mi, mâine, ce-o să fie -
Adevăr sau doar poveşti?

 Fi-va rău sau fi-va bine
 Spre azuru-ţi voi ţinti…
Căci tânjind, mereu, spre tine
 Doar spre-nalt voi jindui.

…Stau întins în iarba-naltă
Alintat de păpădii…
Soarele pe boltă saltă
Aruncându-mi raze – mii…






SĂRUT DE GÂND de Larysa





SĂRUT DE GÂND  

de Larysa



Iubeşte-mă-nadinsul acestor vremuri şubrezi
 Fără să iei în seamă că dorul muşcă-n noi
 Să reprimăm tristeţea-ceaţa ochilor limpezi
 Liniştea îmbrăcând-o, de-al lumii zbucium goi

 Fă-i ciudă fericirii că prea e-nfumurată
Fălindu-se cu-aceia ce-n trup o găzduiesc
 Inspir-o de prin gânduri, respir-o dintr-o şoaptă
Să-ţi simt în pori iubirea, zvâcnirea-i să-mi doresc

 Strânge de gât durerea ce doar durere cheamă
Gândeşte-mă-n plăcere ca doar plăceri să-ţi fiu
 Durerea-i moarte vie cu lanţuri ce te-nhamă
Amorul meu e viaţă, murind viaţa-mi târziu

Şi nu-mi da amăgirea că mă adori în vise
Şi nu spune că dorul în noapte te-a ajuns
 Dă-mi clipa cea de-acuma, nu clipe-n van promise
 Un gând trimis spre mine, în suflet m-a pătruns...

 Cu un cuvânt mă mângâi simţindu-te fior
 Cu o tăcere-mi tulburi dorinţa cea febrilă
 Şi-atingi în treacăt umbre din văi cu munţii lor
 Căci vii să-mi bântui trupul fără opriri de milă...

Astfel simţind iubite, nu voi alte plăceri
 Veşmânt de complicaţii prin viaţa ce m-a-nvins...
 A mea dorinţă-i asta : sărut de gând să-mi ceri
 Când împotrivă-s toate, iubeşte-mă-nadins.





joi, 16 martie 2017

Gravuri PETER NOLPE (1613/1614 -1652 / 1653) - din seria ”Țărani cerșetori”


[1] (6) (581x700, 460Kb)


































































E PRIMĂVARĂ ! de ”Osiris”



E  PRIMĂVARĂ !

de ”Osiris”


O, primãvarã dulce!
 Cu mâinile-ţi suave de petale,
 tu porţile luminii le-ai deschis
şi picurã din ea pe tot pãmântul
 culori, miresme, triluri, viaţã şi iubire.

 O, primãvarã minunatã!
 Cu tine, alerg 
 sau zbor, 
 sau poate doar visez
 cã între douã ceruri eu plutesc:
 un cer albastru, de safir,
 deasupra mea,
 curat ca lacrima de îngeri,
şi-un un cer atât de verde
 la picioare,
 încât presimt c-o sã înmuguresc!

 Înot prin verde, 
 un verde crud, 
 un verde proaspãt ca un suflet de copil,
 un verde nesfârşit
şi foşnitor
 ca valurile mãrii de smarald.

 E soarele mirat, invidios
 pe verdele în care s-a-mbrãcat Pãmântul
şi îşi trimite toate razele
 sã scotoceascã şi sã ia în cer
 mult verde,
 cât mai mult:
 fire catifelate de iarbã,
 flori,
 copaci şi cuiburi, 
 pãsãri…
Nici nu mai ştii de eşti în cer
 sau pe Pãmânt!...
 Priveşte!
 Aici, un cãrãbuş cu-aripi de jad,
 se-nalţã, jucãuş,
pe-o razã lacomã de soare,
 dincolo, o creangã de zarzãr
 devine o nouã constelaţie pe cer…

Cum sã nu zbori,
 cum sã nu înoţi prin verde, 
 cum sã nu fii copil,
 când primãvara dulce,
 cu mâinile-i suave de petale,
 porţile luminii le-a deschis
şi picurã din ea pe tot pãmântul
 culori, miresme, triluri, viaţã şi iubire ?