duminică, 22 iulie 2018

ALTĂ MATEMATICĂ - de Nichita Stănescu











ALTĂ MATEMATICĂ   

de Nichita Stănescu

Noi ştim că unu ori unu fac unu,
dar un inorog ori o pară
nu ştim cât face.
Ştim că cinci fără patru fac unu
dar un nor fără o corabie
nu ştim cât face.
Ştim, noi ştim că opt
împărţit la opt fac unu,
dar un munte împărţit la o capră
nu ştim cât face.
Ştim că unu plus unu fac doi
dar eu şi cu tine,
nu ştim, vai, nu ştim cât facem.

Ah, dar o plapumă
înmulţită cu un iepure
face o roşcovană, desigur,
o varză împărţită la un steag
face un porc,
un cal fără un tramvai
face un înger,
o conopidă plus un ou,
face un astragal...

Numai tu şi cu mine
înmulţiţi şi împărţiţi
adunaţi şi scăzuţi
rămânem aceiaşi...

Pieri din mintea mea !
Revino-mi în inimă !






IN PARC de G. Bacovia






IN PARC


de G. Bacovia



  Acum, stă parcul devastat, fatal,
  Mâncat de cancer și ftizie,
  Pătat de roșu carne-vie -
Acum, se-nșiră scena de spital.



  Atunci, râdea,
  Băteau aripi de veselie;
  Parfum, polen și histerie, -
Atunci, în parc, și ea venea.



  Acum, cadrele de sânge-n parcul gol,
  Pe alb statui feminin;
  Pe alb model de forme fine,
  Acum, se-nșiră scena de viol ...






sâmbătă, 21 iulie 2018





http://www.certitudinea.ro/fisiere/image/Alecsandri1.jpg

ADVĂRUL ȘI MINCIUNA  

de Vasile Alecsandri

D-nei Z... N...

Ți-aș zice că ești frumoasă,
Că ești pasăre voioasă,
Că ai glas melodios,
Și că oricine te vede
E ferice și te crede
Dulce înger luminos.

Ți-aș zice că ești o floare
Ce lucești mai viu la soare
Decât celelalte flori,
Că-a ta gingașă zâmbire,
Ca un vis de fericire,
Naște-n inimi dulci fiori.

Dar mă tem că mi-ai răspunde
Cu-al tău glas care pătrunde
Și c-un aer râzător :
„O, poete, văd prea bine
Că minciuna pentru tine
E neprețuit odor.

Lasă îngerii în pace,
Și, de vrei plăcere-a-mi face
Ca poet adevărat,
Fă în viață o minune,
Hotărându-te a-mi spune
Adevăr neprelucrat.”

Îți spun dar că ești frumoasă,
Că ești pasăre voioasă,
Că ai glas încântător,
Și că-n vecinică frăție
Sufletu-mi se-nchină ție
Ca un frate iubitor.

1846. 








vineri, 20 iulie 2018

DE CE LAȘI MACII SĂ MOARĂ ? de Doina-Maria Constantin


DE CE LAȘI MACII SĂ MOARĂ ?


de Doina-Maria Constantin


De ce laşi macii să moară, 
De ce te tânguieşti ? 
În noaptea fierbinte de vară 
Mai bine-i să iubeşti ! 
Strigă-ţi iubirea, ocroteşte-o, 
Nu, nu o lăsa să plece ! 
Viaţă-i scurtă, se ofileşte... 
Sărută macul, zâmbeşte ! 
În lanul de grâu sădeşte iertarea, 
Din spicul copt fă pâini de iubire ! 
Nu auzi cât de molcomă-i chemarea 
Cer şi Pământ în dulce unire ? 
Bea bobul de rouă dimineaţa, 
Piciorul desculţ paşii să-ţi poarte 
Pe-al tău drum până s-o sfârşi aţa 
Şi nu-ţi lăsa visele furate ! 
De ce laşi macii să moară, 
De ce te tânguieşti ? 
În noaptea fierbinte de vară 
Mai bine-i să iubeşti !








DESPĂRȚIREA de Vasile Alecsandri



DESPĂRȚIREA 

de Vasile Alecsandri


Te duci, iubită scumpă, în țărmuri depărtate,
Lăsând frumoasa țară, surori, prietini, frate,
Lăsând în al meu suflet un mult amar suspin!
În ora de pornire, cu toții împreună
Doresc l-a tale pasuri călătorie bună,
Pe-o cale înflorită și sub un cer senin.


Mergi dar fără mâhnire, te du și fii voioasă,
Căci îngerul iubirei și inima-mi duioasă
Te vor urma oriunde cu tainicul lor zbor;
Și cât vei fi departe, ca mine te gândește,
Că tu ești a mea viață, că soarta ne iubește,
Că cerul ne păstrează ferice viitor.


Gândește că în lume nimic nu e mai mare,
Mai gingaș, mai puternic, mai sfânt, mai cu-nfocare,
Decât simțirea vie ce tu mi-ai însuflat.
Că orice fericire, că orice dulce bine
Din ochii tăi derază, îmi vine de la tine,
Precum lumina vine din cerul înălțat.


Oriunde tu vei merge, iubită, ți-adă aminte
De-a noastre ore pline de dragoste ferbinte,
Comori neprețuite de scumpe desmierdări;
De-acele vremi în care a noastră fericire
Schimba întreaga lume în leagăn de iubire
Și vremea trecătoare în lanț de sărutări !


Mergi, dragă, plutind vesel ca paserea ușoară
Ce-n faptul dimineții din cuib la ceruri zboară,
Lovind a sa aripă de rouă și de flori,
Căci sufletu-mi în taină șoptind inimei tale,
Va depărta de tine orice gânduri de jale,
Va alunga din ochii-ți oricare negri nori.


Și când va fi lumină, și când în miez de noapte
Vei asculta cu lacrimi a îngerilor șoapte,
Zi, draga mea, atunce, precum oi zice eu:
„Nu e ființă-n lume ca mine de iubita!
Amorul mă-ncunună cu-o rază strălucită,
Veneția m-așteaptă zâmbind la visul meu !” 






miercuri, 18 iulie 2018

TOPORAȘI - de Magda Isanos




TOPORAȘI

de Magda Isanos


Cu sacu-i plin de banalități s-a prezentat
și anul ăsta zâna primăvara,
 cu toate-acestea noi ne-am bucurat
 de parcă-ar fi venit întâia oară.

Contrazicându-mă cu mine însumi și-n sfârșit,
 riscând să-mi stric pantofii prin noroi,
 m-am dus să văd ce flori au răsărit
 în parcul vast și gol de lângă noi.

De mult nu mă-ncercase așa dor
 de viață și călcam nerăbdătoare;
 simțeam cum se-nfioare sub picior
 pământul umed, fecundat de soare.

Copacii goi mi s-au părut încântători -
Parcă-aș fi vrut să-i strâng în brațe să-i sărut
 (trecusem până-atunci de-atâtea ori
 pe lângă ei și nici nu i-am văzut)

Iar ceru-albastru, vag, nedefinit
 (ca rochiile care ies la spălat),
 cu capul dat pe spate l-am privit
și l-am găsit de-a dreptul minunat.

Pe urma-am dat de toporași lângă-un stejar
 erau așa de-albaștri, delicați -
ca niște firmituri lăsate-n dar
 de primăvară, printre pomi-ntunecați.

M-am aplecat cu inima bătând,
 dar când era să-i rup, nici eu nu știu
 de ce și cum, dar mi-a venit în gând
 ca pentru ei paharu-i un sicriu.

Și m-am întors spre casa mai agale,
 c-o oboseală fericită-n pași,
 iar dacă mâinile-mi erau la fel de goale,
 în schimb aveam în suflet toporași.


R-Oksan@



SĂRUTĂ-MĂ - de Magda Isanos




SĂRUTĂ-MĂ 

de Magda Isanos



Sarută-mi ochii grei de-atâta plâns,
Doar sărutarea ta ar fi în stare
Să stingă focul rău ce i-a cuprins,
Să-i umple de iubire și de soare.

Sărută-mi gura, buzele-ncleștate
Ce vorba și surâsul și-au pierdut.
Îți vor zâmbi din nou înseninate
Și-ndrăgostite ca și la-nceput.

Sărută-mi fruntea, gândurile rele
Și toate îndoielile-or să moară,
În loc vor naște visurile mele
De viață nouă și de primăvară. 


R-Oksan@