vineri, 29 noiembrie 2019

VISCOLUL - de Vasile Alecsandri




 

VISCOLUL

de Vasile Alecsandri



Crivățul din meazănoapte vâjâie prin vijelie,
Spulberând zăpada-n ceruri de pe deal, de pe câmpie.
Valuri albe trec în zare, se așază-n lung troian,
Ca nisipurile dese din pustiul african.


Viscolul frământă lumea!... Lupii suri ies după pradă,
Alergând, urlând în urmă-i prin potopul de zăpadă.
Turmele tremură; corbii zbor vârtej, răpiți de vânt,
Și răchițile se-ndoaie lovindu-se de pământ.


Zberăt, raget, țipet, vaiet, mii de glasuri spăimântate
Se ridică de prin codri, de pe dealuri, de prin sate.
Și-n departe se aude un nechez răsunător...
Noaptea cade, lupii urlă... Vai de cal și călător!


Fericit acel ce noaptea rătăcit în viscolire
Stă, aude-n câmp lătrare și zărește cu uimire
O căsuță drăgălașă cu ferestrele lucind
Unde dulcea ospeție îl întâmpină zâmbind! 









duminică, 24 noiembrie 2019

LIDIA WYLANGOWSKA - Pictor figurativ






https://4.bp.blogspot.com/-g8-5_H5rGtE/VLqeU8MOzyI/AAAAAAAEI9o/Ga531E-4rYo/s1600/Lidia%2BWylangowska%2BTutt'Art%40%2B(22).jpg

  Lidia Wylangowska este o pictoriță poloneză cu domiciliul în Illinois și care expune regulat la Muzeul Polonez din America, Chicago.

 Fiecare dintre aceste tablouri  pare să aibă o viață proprie, cu detalii vii care inspiră și  invită  spectatorii  să depășească ceea ce se vede și să-și folosească imaginația, lăsându-se în același timp impresionați de frumusețea ei.


https://3.bp.blogspot.com/-vNl6YzdE_Y0/VLqedb5uxDI/AAAAAAAEI-A/5gl7eVsZttg/s1600/Lidia%2BWylangowska%2BTutt'Art%40%2B(27).jpg


















https://3.bp.blogspot.com/-Yw6MWki1uWU/VLqfHl0QHjI/AAAAAAAEJCA/PkzHZm1kju0/s1600/Lidia%2BWylangowska%2BTutt'Art%40%2B(57).jpg

















https://2.bp.blogspot.com/-xmKeeGOPpo8/VLqfLF7CgaI/AAAAAAAEJCY/QNpIbh62zYc/s1600/Lidia%2BWylangowska%2BTutt'Art%40%2B(60).jpg







joi, 21 noiembrie 2019

AH, IUBESC SĂ PRIVESC, SĂ TOT PRIVESC - de Anna Ahmatova






 AH, IUBESC SĂ PRIVESC, SĂ TOT PRIVESC

de  Anna Ahmatova




Ah, iubesc să privesc, să tot privesc
 Cheiurile ferecate; privirea să-mi sui


 Spre balcoane, unde sute de ani, gândesc, 
 Nu a călcat piciorul nimănui.
 Iar tu cu adevărat eşti – capitală
Pentru nebunii şi luminoşii noi; dar
 Când peste Neva dăinuie, mai specială, 
Acea oră de o puritate de chihlimbar
Şi trece în zbor vântul de mai
 Pe lângă toate colonadele de peste ape, 
 Tu – eşti ca păcătosul ce râvnitul rai
 Îl vede-n dulce vis, înainte de moarte...

 (1916) 








MAI DUREAZĂ, NESFÂRȘIT, - ZIUA GREA, DE CHIHLIMBAR - de Anna Ahmatova







MAI DUREAZĂ, NESFÂRȘIT, - ZIUA GREA, DE CHIHLIMBAR


de  Anna Ahmatova



 Lui M. Lozinski


 Mai durează, nesfârşit, – ziua grea, de chihlimbar!
 Ce imposibilă e tristeţea, ce zadarnică aşteptarea!
Şi din nou la menajerie cerbul cu glas de argint, amar, 
 Vorbeşte de aurora boreală ce-şi răsfiră culoarea.
Şi eu chiar am crezut că există zăpadă răcoroasă
 Şi albastră cristelniţă pentru bolnavi, năpăstuiţi în toate, 
Şi a sănioarelor goană şerpuită, strâmbă, albicioasă
Prin străvechea zvonire a clopotniţelor depărtate.

 (1912) 









ROMANȚĂ FĂRĂ MUZICĂ - de Ion Minulescu







ROMANȚĂ  FĂRĂ  MUZICĂ

de Ion Minulescu




În seara când ne-om întâlni ―
Căci va veni și seara-aceea ,
În seara-aceea voi aprinde trei candelabre de argint
Și-ți voi citi
Capitole din epopeea
Amantelor din Siracuza,
Citera,
Lesbos
Și Corint...
Și-n seara când ne-om întâlni
Te-oi întreba,
Ca și pe multele pe care le-am întrebat ’naintea ta:
― Voiești sau nu să fii a mea ?


În seara când ne vom iubi , 
Căci va veni și seara-aceea ―
În pat vom presăra buchete de trandafiri și chiparoasă
Ne vom închide-apoi în casă
Și vom zvârli în stradă cheia...
Și-n seara când ne vom iubi
Te-oi întreba,
Ca și pe multele pe care le-am întrebat ’naintea ta:
― Voiești să nu mai fii a mea ?...


Și-n seara când ne-om despărți ―
Căci va veni și seara-aceea ,
Vom stinge flăcările-albastre din candelabrele de argint,
Iar florile de chiparoasă și trandafirii-i vom presa
În cartea roză-a epopeii
Amantelor din Siracuza,
Citera,
Lesbos
Și Corint...
Și-n seara când ne-om despărți
Te voi ruga,
Ca și pe multele pe care le-am sfătuit ’naintea ta:
 ― Să-ți amintești c-ai fost și-a mea !... 












miercuri, 20 noiembrie 2019

VIZITÂND-O PE MAMA - de Elena Oprică





VIZITÂND-O  PE  MAMA

de  Elena Oprică


Mamă, ce ninsă eşti
 De toate iernile 
 Dar şi de floarea de cireş
De-atâtea griji care le porţi
 Când te frămânţi pentru noi toţi !


 Îmi eşti în inimă şi-n gând
 Chiar de mă cerţi
 Că nu te-ascult...
 Vrei doar să-mi fie bine
Şi mie şi fraţilor mei
Şi dragilor de nepoţei
 Uitând "numai" de tine


 Mi-e greu ca să te văd aşa
 Tristă şi-ngrijorată
Of...mamă cât de mult aş vrea
 Să fi precum odată !


Eşti ninsă mamă
Dar curând şi eu voi fi ca tine...
 Ne trece Dumnezeu pe rând
 Prin vieţi, spre lumi mai bune !?











duminică, 17 noiembrie 2019

CARAVANĂ - de Artur Stavri




The caravan by najibart · 3dtotal · Learn | Create | Share


CARAVANĂ 

de  Artur  Stavri


Deșertul țărilor pustii
Se-ntinde neted ca o mare
Sub razele trandafirii
Ale-asfințitului de soare


Și vin din răsărit la pas
Drumeții, lung și trist șirag,
Și abătuți își fac popas
Să-ngroape-un mort, pe cel mai drag -


Tovarăș scump... ; nici criptă nu-i
Nici groapă nu-i făcut' anume:
Aștern nisip de-asupra lui,
Aștern pustiu pe-o-ntreagă lume.


Și ei, tovarăși de nevoi,
Târziu pe-aici au mai rămas:
Că vor la-ntoarcerea-napoi
Să-și afle locul de popas.


Si-i hotărît că nu mai vin 
Și văd că semnele-s la fel 
Dar li-i să știe că mai țin
O amintire de la el...


De-abea pornesc într-un tîrziu:
Tot mai departe-ajung în zare 
Și-i pierzi în fum trandafiriu,
În asfințitul roș de soare. 


Camels at Desert, Pushkar, India These amazing beasts are ubiquitous in   Rajasthan






sâmbătă, 16 noiembrie 2019

William K Vanderbilt II şi conacul muzeu ''Cuibul Vulturului '' - SUA









https://www.vanderbiltmuseum.org/wp-content/uploads/2013/12/william2.jpg
William Kissam Vanderbilt II


Casa de vară Centerport, botezată „Cuibul Vulturului”, a fost construită de William Kissam Vanderbilt II, (Willie K), nepotul lui Cornelius Vanderbilt, care și-a făcut averea în afacerile de transport maritim și feroviar. La un moment dat, Vanderbilts a deținut o participație la fiecare cale ferată și șantier naval din SUA. La intrarea în muzeu se află două statui uriașe de vultur, care provin dintr-un set de 10 Vulturi cocoțate pe meterezele Marii Stații Centrale deținute de Vanderbilt, din Manhattan. Conacul este plin cu piese și structuri din diversele moșii și călătorii ale Vanderbilt. Există niște stâlpi de marmură vechi de 1.000 de ani din Cartagine, care încadrează o priveliște magnifică.


Willie K a construit casa și a achiziționat proprietatea de 43 de acri în etape. A cumpărat mai întâi căsuța mică originală după ce s-a separat de soția sa și a dorit un refugiu de lumina reflectoarelor. Căminul terminat reflectă dragostea sa pentru arhitectura spaniolă și este completat cu o aripă de pepinieră, precum și cu o aripă memorială, care a fost construită ca un tribut adus fiului său care a murit la 26 de ani într-un accident de mașină.

Conacul are aproximativ 100.000 de vizitatori pe an și aproximativ 50.000 dintre ei sunt copii de școală. Înlăturarea acestor amprente lipicioase de orice trebuie să fie un gest important. Mulți dintre cei din Long Islander nu sunt conștienți de impactul pe care familia Vanderbilt și, în mod specific, Willie K l-a avut asupra modului lor de viață. Willie K a început cursele  de mașini din Vanderbilt Cup, care au ajutat la pornirea industriei auto. Pentru a aduce mai mulți oameni la curse, el a construit Motor Parkway, ceea ce a făcut accesul la Long Island mult mai ușor și cel mai probabil a accelerat dezvoltarea sa. Willie K era un om liniștit și un marinar fenomenal. Era un ofițer în rezerva marinei americane calificat pentru a comanda orice navă.  A colectat mostre de viață marină și animale din întreaga lume,  pe care le-a păstrat și le-a adus în ''Cuibul Vulturilor''  . Curatorul de la Muzeul de Istorie Naturală din New York a montat afișele din casa sa, pe care le-a deschis la rândul său o zi pe săptămână pentru public. Willie K știa că majoritatea oamenilor nu își  pot permite luxul călătoriilor mondiale și a vrut să împărtășească ceea ce a experimentat și văzut el în călătoriile sale. Colecțiile sale  sunt păstrate frumos, de la orice, de la Cuttlefish african, la o mumie egipteană și toate celelalte lucruri deosebite adunate de el.










Willie K a murit în 1944 și după ce cea de-a doua soție a murit în 1947, muzeul și 2 milioane de dolari au fost lăsați  statului pentru a menține „Cuibul Vulturului” ca muzeu pentru posteritate . La Vanderbilt sunt multe de văzut. Aspectele educaționale pentru copii sunt uriașe și dacă se plictisesc uitându-se la casă și mașinile uimitoare, animalele, în mod sigur îi vor ține atenți . Nici măcar nu am menționat planetariul, care este o aventură întreagă în sine, la doar câțiva pași. 
































































GUIDO BORELLI - pictor italian









Guido Borelli da Caluso este un pictor italian. S-a născut la Caluso în 1952. Provine dintr-un cadru artistic, iar familia sa l-a încurajat mereu să-și dezvolte talentul încă din copilărie. 

A câștigat un concurs la 13 ani și a susținut prima sa expoziție la vârsta de 17 ani la Galeria Ars Plauda din Torino. 

După liceu, a primit pregătirea artistică la Accademia Albertina din Torino. 

Astăzi, el are expoziții permanente în galerii de artă, în Italia, Franța, Regatul Unit și în S.U.A.








































https://images.fineartamerica.com/images-medium-large-5/le-scale-guido-borelli.jpg




https://images.fineartamerica.com/images/artworkimages/mediumlarge/1/tra-i-vicoli-a-jaffa-guido-borelli.jpg




https://artapentruoamenisimpli.com/wp-content/uploads/2015/12/Guido-Borelli-34.jpg






vineri, 15 noiembrie 2019

NU SUNT FEMEIA - de Elena Oprică




NU  SUNT  FEMEIA

de  Elena Oprică



ştiu...par ameţită
e doar aburul viselor mele
 l-am inhalat până a devenit amprentă pe cerul meu de noapte
 dependenţă...
fac terapie zilnic
 mă las hipnotizată de realul-ciuntitor de aripi
 apoi
 la drum de seară
revin printre simţiri străine de dimensiunea umană
dăruindu-mă unei entităţi ce mă supune la viaţă fără de soare
 mă transform în umbră dar mă simt lumină...
învaţă-ţi inima
 să-mi înţeleagă dependenţa, răzvrătirea, nebunia, pasiunea...
 tot bagajul meu
 este o pânză cu trăiri cusute şi descusute
 călătoresc mereu
 nu sunt femeia timpului actual...











luni, 11 noiembrie 2019

ISPRAVA TOAMNEI - de Ion Minulescu





ISPRAVA  TOAMNEI  

de Ion Minulescu

lui Mircea Damian


Toamna, fată deocheată 
Biata fată !...
Deocheată, dar frumoasă
Și cochetă,
Mi-a intrat odată-n casă,
Indiscretă,
Să mă-ntrebe ce mai fac...
Ce problemă viitoare
Mă mai doare...
Ce țigări de foi mă otrăvesc
Când vorbesc...
Și ce fel de coniac
Beau când tac...


Și de-atunci, 
Nu vreau să spun de când 
Am rămas cu toamna-n trup și gând !...


Și de-atunci, în fiecare an,
Toamna, fată bună, vine să mă vadă,
Vine ca o oră fixă pe cadran
Și solemnă ca o stea cu coadă...
Și, cum știe că eu nu fac decât bine,
Toamna stă trei luni întregi la mine,
Cum ar sta la ea acasă...
Până ce-ntr-o bună zi mă lasă
Și se duce de s-ascunde...
Unde ?...
Dracul știe unde!...


Numai că, după ce pleacă,
Odăița-mi pare mai săracă...
Poate fiindcă toamna-mi fură
De la gură
Tot ce-n nouă luni adun,
Cu răbdare și tutun 
Tot ce cred că-i mai de seamă
Pentru clopoțelul meu de-alarmă!...
Toamna, fată indiscretă
Și cochetă,
Se agită ca un ascuțiș de sapă
Pe biroul plin de praf și prin sertare
Și-mi distruge fără milă
Operele literare,
Rupând filă după filă,
De mă lasă gol... goluț...
Ca o ciutură-ntr-un puț,
Fără nici un pic de apă!...


Dar norocul meu că-n acest an
Timpul merge după alt meridian...
Și că versurile acestea au fost scrise
Nu la mine-acasă 
Cum scriu eu de obicei, pe masă 
Ci pe iarba verde,
Undeva, la țară,
Unde calendarul scrie că-i tot vară
Și-unde toamna încă nu sosise !...