AR FI....
Ancuței Jalea
de Sandu Ștefănescu
Ar fi să te chem, să stârnesc vifornițe
Ninsori pe-ntunericul pletelor tale,
Colinde de dor și de vreme albite
Ar fi să-ți aduc, într-o troică, în cale.
Jăratec de patimi pe vorbele pale
Ar fi să arunc, dinspre nopți nedormite,
La ora când crivățul plânge-n rafale
Ecoul nădejdilor vechi și ciobite.
Ar fi să prăval avalanșă o veste
Pe pragul iubirii cu zâmbet de scrum.
Rugina s-o spăl când întinsu-s-a peste
Eternul și albul uitărilor drum...
De n-ar fi un vis inventat toate-aceste,
Ar ninge pe noi o reală poveste....
|
|