ÎNFUMURARE - de Florin Vasilescu

ÎNFUMURARE de  Florin Vasilescu ( samoila ) Am căutat, precum o runǎ, Adevărul Şi-am dat peste minciună. E trist Şi,   Când mǎ sâcâie neadevǎrul,  Numai pe mine am ranchiună. Că mint,  Cum minte lumea toată, Nu mă surprinde în niciun fel,  Dar sufăr pentru asta,  Câteodată, Ca o femeie ce n-a primit inel.  Nu-s obsedat,  Cǎ sunt întreg la ,,tâmplă” Şi-atunci când îmi doresc să am   O scriere-nchegatǎ. Spuneţi şi voi,  E o înfumurare blestemată? Doamnelor şi Domnilor,   Dacă mi se-ntâmplă şi mie asta,  Ca tuturor celor care trăiesc  Din seva poeziei,  Îmi fac mea culpa îndată  Şi-am să mă-nham la muncile câmpiei. Din volumul ,,Pe aripi de gând”