NU ÎMI VORBIȚI...
de Tudorache Viorel
Să nu-mi vorbiți de bunătateCăci am hrănit atâtea guriCe m-au vorbit cu răutateUitând de tot ce e-n scripturi
Nu îmi vorbiți nici de credințăCăci am văzut atâția sfințiCare în loc s-ajute-o ființăS-au vândut pentru arginți
Nu îmi vorbiți doar de ce-i purCăci n-am văzut doar zile rozȘi-atunci când m-am uitat în jurNu am zărit nici vreun matroz
Ce să-și dedice-ntreaga viațăDoar militând pentru dreptateOri s-aibă rol de-a da speranțăPersoanelor ce-s întristate.
Vorbiți-mi doar, de va fi cazulDe tot ce-n bine v-a schimbatSau de momentul când necazulDintr-un sărman l-ați alinat.
Atunci când am s-aud acesteaCu mare drag am să v-ascultCă-i duceți mai departe zestreaCelui ce v-a făcut din lut.
|
|
