marți, 26 februarie 2013

POEZII CREȘTINE DE COSTACHE IOANID












Costache Ioanid  1912 - 1987




VIAȚA


Câta vreme nu s-a-nchis Cartea Mintuirii,
cit Iisus mai poarta-n rani singele Iubirii,
cit mai poate pilpiii jarul sub cenusa,
stai si-asculta. Domnul tau bate-acum la usa.

Daca azi e-n preajma ta, e ca vrea sa-ti spuna
gindul cel mai insemnat, vestea cea mai buna.
Nu-L lasa sa plece trist. Poate niciodata
mina Lui la usa ta n-are sa mai bata….

Zi de-april. Un aspru vint leagana smochinii.
Sus pe deal, cu chip ciudat, supt de priveghere,
iata-L tintuit pe lemn, Omul de durere,
Om deprins cu suferinti…. Vai, intoarce-ti fata!
Nu-L privi, ca te-nfiori! I se stinge viata.
Numai singe. Numai rani. Ce pacate grele
L-au adus intre tilhari? Ce blestem sa spele?
Imprejur cei intelepti Il lovesc cu gluma:
- S-a-ncrezut in Dumnezeu… sa coboare-acuma!
Unul din tilhari, rinjind, s-a-ntors sa-i spue:
- Daca esti Mesia Tu, smulge-ne din cue!
Celalalt se-ncrunta trist: Nu te prinde teama?
Pentru cite-am faptuit drept e sa dam seama.
Dar acesta, fara vina, toate le indura.
Si-ntorcind catre Iisus ochii Lui de zgura:
- Doamne, cind vei fi-Mparat, sa-Ti aduci aminte.
De-oi fi tarina in gradini, de-oi fi colb fierbinte,
sa ma chemi sa-Ti vad si eu zilele senine….
Si-a raspuns Iisus: - Vei fi…. azi… in Rai cu Mine !

Numai tu, sarman tilhar, vezi lumina sfinta?
Tu, opaitul cel stins, trestia cea frinta?
Cum? N-o vad cei priceputi? Doctorii? Soborul?
Preoti, nu vedeti in El Rascumparatorul ?

Cinste Jertfei lui Iisus! El S-a dat ca plata!
Prin credinta-n El, acum, Viata-i cistigata!
Mii de ingeri spre Iisus isi apleaca zborul:
“Aleluia! A invins Mielul, Salvatorul !”

Fratii mei, sa sune-n larg bolta cea albastra
de cintari si chiot plin! Viata e a noastra!
Lutul cind se-ntoarce-n lut ca sa-si duca somnul,
noi suntem intimpinati de Iisus, de Domnul
si de ingeri sclipitori, soli ai Diminetii,
ce ne duc in Paradis, si cetatea Vietii!
Astazi dar, prieten drag, cit mai este mila,
cit iertarea nu si-a-nchis cea din urma fila,
cit al neamurilor timp inca nu se curma,
cit Iisus mai poarta-n rani stropii cei din urma,
nu-L lasa sa plece trist !

Poate niciodata
mina Lui la usa ta n-are sa mai bata…..

IatĂ azi El Si-a Întors către tine fața !
Omule, fii intelept !
AZI PRIMEȘTE VIAȚA !







SUNT STRĂIN ȘI CĂLĂTOR


“Sunt strain si calator,
n-am aici palate.
Dar in tara fara nor
ale mele-s toate.



Toate stelele de sus,
tot ce n-are-n veci apus,
prin iubirea lui Iisus,
ale mele-s toate.



Domnul meu in infnit
multe ceruri tine.
Pentru cine le-a zidit,
decit pentru mine ?



Din neant cind le-a chemat,
Domnul mult s-a bucurat,
insa viata nu si-a dat
decit pentru mine…



Dar nici eu nu-s al oricui;
Lui Ii sunt cununa.
Casa mea si cerul Lui
tot ce-avem e una !



Si la bine si la greu
eu al Lui sunt, El, e-al meu;
eu, nimic — El, Dumnezeu,
dar ce-avem, e una !”






FII GATA
Cum tremura-n mina sageata,
in arc de viteaz vinator,
cum toamna-si aduna cocoarele ceata,
fii gata, fii gata de sbor !


Te-asteapta in slava rasplata,
cununa de brav luptator.
Curind Salvatoru-si recheama armata;
fii gata, fii gata de sbor !


Un Prunc ni s-a dat in Efrata,
ce-a fost pina azi Salvator.
Si-acum, inainte de-a fi Judecata,
fii gata, fii gata de sbor !


Cum tremura-n mina sageata,
in arc de viteaz vinator,
c-un strigat in piept de voios Maranata !
fii gata, fii gata de sbor !







ORICINE IUBEȘTE O FLOARE

Oricine iubeste o floare
e-aproape de-un sacru mister.
Oricine se-opreste-n carare
s-asculte un glas de izvoare
e-aproape,
aproape de cer …



Oricine iubeste seninul,
cind soarele urca-n eter,
oricine-si inalta suspinul,
cind licare-n mare rubinul,
e-aproape,
aproape de cer …


Oricine pe muntii albastri
priveste granitul sever,
oricine pe cai de sihastri,
strabate paduri de jugastri,
e-aproape,
aproape de cer …


Dar cine-a primit indurarea
din ranile blindului Miel,
acela e frate cu floare,
cu riul, cu muntii, cu marea,
si-orunde il duce cararea,
tot cerul,
tot cerul e-n el.




CU TINE-N GÂND


Cu Tine-n gand, Te chem sa vii
sa-mi aperi viata de-orice cuget rau.
Te chem din zori de flori si simfonii,
cu ingeri albi plutind in jurul Tau.


Cu Tine-n gand, Te chem sfios,
privind sub pleoape cerul instelat.
Cu Tine orice gand e-un vis frumos
si orice vis frumos e-adevarat.


Cu Tine-n gand, doar eu si Tu,
un psalm de Har sa fie viata mea.
Doar “nu” sa spun atunci cand Tu spui “nu”,
si “da” sa spun la orice spui Tu “da”.


Cu Tine-n gand, c-an Paradis,
de-acum si pana-n cer ma voi trezi.
Cu Tine-n gand sa fiu pe cai de vis
si iar cu Tine-n gand in zori de zi…








UN VIERME MIC


E noapte. La o masa, plecat peste hartie,
cu-abecedaru-n fata, sta un copil si scrie.
Dar langa el, vicleana, din luciul filei roze,
zambeste o soparla din cartea lui cu poze.
Acum copilu-si pune creionul intre dinti.
“…Soparlele-s frumoase…si-s repezi…si-s cuminti.”
Usor el da o foie. Si alta…Si-nca una.
Apare papagalul…paunul si pauna..
si un cocos cum scurma, hranind o gainusa,
si un…Dar stai…afara…cine-a scancit la usa?
Baiatul sta si-asculta. E-un glas sau o parere?
Se duce-n prag si striga: “E cineva?” Tacere.
Ba nu. E-un glas subtire. Auzi? -Mi-e frig…inghet…
Copilule, deschide pentr-un sarman drumet!
-Dar cine esti? Mi-e frica. -Sant mic… -Sa-ntreb pe tata!
-Nu-l intreba! Deschide ca ploua cu galeata!
-Dar cine esti? -Un vierme… -O, viermii nu prea-mi plac.
-Dar eu sunt mic…o scama…Si, cand ma fac covrig,
abia ma vezi. Hai trage zavorul ca mi-e frig!
Si i-a deschis baiatul: -Noroc si seara buna!
-Noroc…Dar unde-i ploaia? -A stat…Nu vezi ca-i luna?
Hi-hi!…A fost o gluma ca sa ma lasi pe prag…
Dar stai, nu-nchide usa, ca dupa mine trag
un vechi si bun prieten, un soricel din pod…
-Sant eu! Dar catea unde-i! Ia dami-o sa ti-o rod!
Apoi o sa dam fuga prin mese si prin blide
sa facem mii de pozne. Dar stai, ma rog, nu-nchide,
ca trag si eu cu coada o bufnita flamanda!
-O bufnita? Mi-e frica! -Dar bufnita e blanda…
-Sant bufnita! Priveste in ochii mei rotunzi.
De-acum sa umblii noaptea si ziua sa te-ascunzi!
Sa fii ascuns de mama, de tata…Stai putin.
Ia mai largeste usa sa intre si-alt vecin…
-Eu! Ma cunosti. Sant vulpea. Si cred ca ma iubesti…
-Eu stiu ca vulpea strica… -Ce? -Viile?… -Povesti!
D-aca asculti de mine am sa te-nvat sa furi!
-Dar e pacat… -N-ai teama! Nu spune in Scripturi
ca apele furate mai dulci sant, mai placute?…
Si-acum…deschide-n laturi, ca vine…vine iute…
o zana fara seaman! Zambind sa-i iesi in cale
slavitei caracatiti!…incolacimii sale!
-Nu, n-o primesc! Mi-e frica! Afara!…Prea tarziu…
Caci bufnita si vulpea si soarecul suriu
dau usa de perete. Si umede ventuze
se prind in rotocoale pe umeri, peste buze…
Ce rece-nbratisare! Cum i se frange trupul!…
-Asa! Sunt desnadejdea! Acum apare lupul!
Vai! in chenarul usii doi ochi de foc se-arata…
E lupul ce ranjeste…si vine…vine…”Tata!”
Ca traznetul loveste o flacara pe lup.
Iar umedele brate de pe copil se rup.
-Tu dormi? ii spune tata. Si lectia n-ai scris!
Ce bine-i langa tata! Ce bine c-a fost…vis…


“Minciuna nu-i o crima”, se spune cateodata.
“E-un vierme mic, ce trece. Si floarea-i tot curata…”
Nu floarea nu-i curata! Un vierme nu-i ca roua.
Intaia ta minciuna adoce pe a doua.
Intai e o veriga, apoi un lant: robia.
Visarea trage lenea,si lenea lacomia.
Apare bautura, desfraul, furtisagul.
Si-apoi cand desnadesdea, trecand in graba pragul,
te face sa-ti curmi viata sau sa te-mbete crima,
cine-a deschis zavorul? Doar o minciuna…Prima.
Minciuna e o crima! E-o crima orice pata!
Cand vine micul vierme, tu striga-n graba: “Tata! ”
Prin sangele salvarii loveste-l pe dusman!
Alunga primul oaspe, caci ultimu-i Satan !




EU NU SUNT MAI MULT...


Eu nu sunt mai mult decat fulgul de nea.
Un joc de cristale e trecerea mea.
Se scutura clipa din timpul deplin,
Surade si cade si altele vin.



Eu nu sunt mai mult ca un fir de parang.
ce coasa il taie si furcile-l strang.
Tarana ramane si uita de el,
si alt fir se-nalta si moare la fel.



Eu nu sunt mai mult ca o umbra-n abis.
Dar drumul spre stele oricand mi-e deschis.
Eu nu sunt luceafar cu chip marmoreu,
Pe fruntea mea insa e scris Dumnezeu !






CHIAR DACĂ...


Chiar daca vantua-a vrut in zbor
in turme sa ne-mparta,
dar tot o cale, tot un dor
si tot un Duh ne poarta.



Chiar daca azi pe orice plai
sunt oi imprastiate,
dar tot un staul sus in Rai
si un Pastor au toate.



Chiar daca n-am pastrat macar
un singur dulce nume,
dar tot o jerfa, tot un har
ne-a smuls pe toti din lume.



Chiar daca azi oftam stinger
ca ne-a-mpartit furtuna,
dar tot vom fi odata-n cer.
Si-acolo vom fi una !



DOAR GÂNDUL


Doar gandul la Tine ma face sa sper
in drumul acesta ce duce la cer.
Doar dorul de Tine, de chipul Tau bland
imi spune mereu…
In curand…
In curand…



La poarta cetatii odata voi sta
acolo departe in patria Ta.
De dorul acesta ce-mi arde in piept
veghez si tresar
si Te-astept…
si Te-astept…



In lumea aceasta mereu calator
ma-nalt catre stele pe scari de fior.
La orice sclipire tresar înganand:
O, vino, Te rog…
mai curând…
mai curând…






IISUSE, CE ȚI-AM DAT ?....


Tu ne-ai adus iertarea,
Ne-ai dat Salvarea-n dar.
Ne-ai scos din închisoarea
pacatului murdar.



Ne-ai dat o noua fire
si un vesmânt curat.
Dar noi, ca multumire,
Iisuse, ce Ti-am dat ?



Tu ne-ai adus putere,
scântei din focul Tau,
o sfânta-nvapaiere
ce mistuie ce-i rau.



Spre vesnica cetate
o cale ne-ai taiat.
Dar pentru-acestea toate,
Iisuse, ce Ti-am dat ?



Tu tot ce-aveai în lume
si-n cer ne-ai daruit:
si inima, si nume,
si Duh nemarginit.



Si-n zarea albastruie
Tu ce-ai luat si cât ?
…Doar patru rani de cuie
si-o rana-n piept. Atât…


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu