POVESTEA LĂCRĂMIOARELOR de Veronica Micle

 

POVESTEA LĂCRĂMIOARELOR de  Veronica Micle Floricelele mult smerite Pe sub tufe tăinuite, S-au ascuns de ochii lumii Și de cursele minciunii. Ele-n liniștea lor mare Au privit din depărtare Rele-n lume câte sunt, Chinuri câte-s pe pământ. Și când ceasul de-nflorire Le sosi, fără de știre O durere le-a cuprins Și din sânul lor aprins, Șir de lacrimi, lăcrămioare, A curs lin, răcoritoare Iar din lacrimi până-n zori S-au făcut gingașe flori.