IARNĂ GREA
de Corneliu Chiorescu
Norii plumburii,cu mâna
Dacă vrei îi poţi atinge,
Astăzi este săptămâna
Ne-ncetat de când tot ninge!
Zăpada se tot aşterne,
Peste sat,peste pădure,
Iarna mantia îşi cerne
Peste vise premature!
Stau la geamul cu verdeaţă,
Ghiveciuri interioare,
Când ea iscălind citeaţă
Vâjâie cu nepăsare.
Tot învăluie nămeţii
De zici că-i sfârşit de lume
Şi împedică drumeţii,
Pârtii troienind anume!
Peste casele ascunse
În zăpezile imense,
Doar de coşuri sunt pătrunse
Şi de fumurile dense...
Mari troiene,albe valuri,
Ctitorie nesfârşită
Cu bijuterii la geamuri,
Iarna nu-i prea obosită!
Ba mai vine cu-ajutoare,
Cu-aliaţii ei de-o viaţă
Şi ne urcă pe cuptoare
În ameninţări de gheaţă.
Cred, ne vom închide-n case,
Pe faţă să-şi dea arama
Cu manifestări geroase
Prin tot satul să dea iama!
Doar la gândul cum că are
La a ei nouă cojoace,
Ace pentru fiecare ,
Câte unu-a să dezbrace!
Pân' atunci aştept eroic!...
Scuture din cojocele!
Eu rămân lucid şi stoic
Credincios iubirii mele!
( Vezi"Iubire de-o viaţă")
|
|
