PROTOCOL
de Corneliu Chiorescu
Tristeţea mă invită iar
La rendez-vous în prag de seară,
Să mă aştepte-n cap de scară
Într-un decor galben-muştar,
Întrevedere de coşmar
Ce-am s-o suport ca pe-o povară !
N-am s-o întreb ,nici nu mă mir
Că vrea ,la fel ,în nopţi de iarnă
În inima-mi culcuş s-aştearnă,
De-aceea azi mai abitir
M-aşteaptă ca pe-un mosafir
În suflet ea să mi se toarnă !
Eu o cunosc ,o ştiu de mult,
E prefăcută şi vicleană
Şi are veşnic câte-o toană,
Dar cred că astăzi n-o ascult
Cu riscul că am să-i insult
Postura ei de-amfitrioană...
E pregătită să apară,,,
Numai mătase şi paiete
Cu toţi luceferii în plete ;
O minune de fecioară,
O-ntâlnesc !...A câta oară ?
Fără iluzii şi regrete !
O vreme vom fi megieşi !...
Afară a-nceput să ningă,
Tristeţea iar o să învingă
Cu arma ei ce nu dă greş,
Vrea cu ambiţii de cireş
Un geam de ghiaţă să-mi atingă !
|
|
