CLOPOTE - de Ion Vinea

CLOPOTE de  Ion Vinea Din ce adânc și limpede trecut înfioraţi stelarele amurguri Și oamenii cu inima de lut, voi, clopote captive-n bolţi şi burguri? Legând în glas, de ora care-a fost, sositul ceas al legănatei treceri palpând şi înalt şi sfânt alai, ce rost clamezi în drum nenduplecatei seceri? Pe unda ierbii,-n vânt şi-n vis ascult oricând, oriunde, palida lor larmă. De-i zvon, chemare, bocet sau alarmă. Prin vieţi şi morţi sunt robul lor de mult, cuprins în roiul de-aur ce se sfarmă de zodii vechi, august şi-etern tumult.