UNEORI… - de Manuela Cerasela Jerlăianu

UNEORI… de  Manuela Cerasela Jerlăianu Uneori iubirea are de urcat,  Prin păienjenișul crângului de vară, Fără pic de ploaie vorba s-a uscat,  Creanga-n noi pustie prinde ca să doară. Noaptea cântă-n flaut, ciripind obscur,  Luna este albă, lunecă-n mistere,  Dar în casă bate vântul și-l înjur,   Clipa sângerează fără pic de miere.  Îmi azvârl chitara printre buruieni,  Închid noaptea asta într-o călimară  Și mă culc sihastră-n, clica cu coceni,  Așteptând iubitul, seara să răsară.