Poet italian, principal reprezentant al poeziei ermetice italiene.
În debut este influențat de futurism, abordând apoi o lirică sobră, concentrată, încifrată, căutând definirea sensurilor superioare ale existenței.
Portul îngropat, Bucuria naufragiilor, Sentimentul timpului, Un strigăt și peisaje, Caietul bătrânului. Opera i-a fost publicată în întregime sub titlul Viața unui om (Vita d'un uomo) - 1969.
Versurile rețin prin dramatism, cantabilitate și originalitatea imaginilor.
Traduce din Gongora, Shakespeare, Racine, Mallarme.
ETERNUL
Între o floare culeasă și alta dăruită
Inefabilul neant.
COVOR
Fiecare culoare se revarsă și se potolește
în celelalte
Mai singură spre-a fi când o privești.
AGONIE
Să mori asemenea ciocârliei însetate
de miraj
Sau ca pitpalacul
după ce-a trecut marea
în primele tufișuri
fiindcă să zboare
nu mai are poftă
Dar nu să trăiești bocind
ca un scatiu orbit.
NOAPTE DE MAI
Cerul pune-n creștetul
minaretelor
ghirlande de lumini
BUN RĂMAS
Iubite
prietene
poezia
este lumea, umanitatea
propria viață
înflorite prin cuvânt
limpedea minune
a unui ferment delirant
Când găsesc
în tăcerea aceasta a mea
un cuvânt
el e dezgropat din viața mea
ca dintr-un abis.
STELE
Revin în înalturi să aprindă miturile.
Vor cădea cu frunzele la-ntâiul vânt.
Dar să vină încă o adiere
Și se va reîntoarce o scânteiere nouă.
DIMINEAȚA
Mă iluminez
de nemărginire.
