CAIUS LUCILIUS
180 - 103 î.Hr.
Socotit părintele satirei latine, Lucilius și-a petrecut ce mai mare parte a vieții la Roma, în cercul Scipionilor.
Din punct de vedere al conținutului satira capătă la Lucilius, de la bun început, caracterul de critică deschisă, adesea vehementă, la adresa viciilor concetățenilor, fără să menajeze pe nimeni, nici chiar personalitățile influente.
Din cele 30 de cărți de satire scrise de Lucilius nu s-au păstrat decât cca. 1.200. de versuri cu un conținut foarte variat.
Ele veștejesc setea de înavuțire, ca și avariția, luxul, risipa, trândăvia și desfrâul, așa cum se manifestau ele în societatea romană, și nu mai puțin jaful organizat de cuceritori în provincii.
În domeniul literaturii satiricul critică și parodiază stilul bombastic al creațiilor unor scriitori contemporani ca Pacuvius și Accius.
Satirele lui Lucilius, deși nu sunt desăvârșite ca formă, respiră totuși un umor sănătos, tonic, o vervă nesecată, relevate de Horațiu și alți scriitori care au văzut în el un poet de autentică vână romană.
LUI ALBINUS
DESPRE VIRTUTE
Virtute e, Albinus, să știi ce preț să dai
La fiecare lucru din tot ce-n față ai.
Virtute e de-asemeni, ca-n orișice-mprejurare
Să vezi un lucru-n sine și nu cum lumii pare,
Să știi ce-i drept și bine sau ce-i folositor
Și ce-i onest pe lume, ce-i rău, ce-i stricător,
Ce-i împotriva cinstei sau faptă de rușine...
Virtute-i totodată să știi cât se cuvine
Să stărui mai departe în strânsul avuției.
Cât preț să pui pe lustrul ușor al bogăției...
Virtute-i și prinosul de cinste ce-l îndrepți
Celor mai mari ca tine, mai vrednici și mai drepți.
Virtute-i și-nfruntarea în obște și oriunde
A celui care-n fapte perversitate-ascunde.
Pe oamenii de bine să-i aperi ești dator
Și să-i ridici în slavă pentru purtarea lor.
Dorindu-le să aibă mereu de bine parte;
De-a lor prietenie să nu te ții departe...
Virtute-i grija țării s-o aibi în locu-ntâi
Gândind mai rar la tine, și-adesea la ai tăi...
AVARUL
Nu are cal, nici slugă și nici însoțitor,
Ci doar atât: o pungă, sălaș pitacilor.
Cu dânsa stă la masă, ia baia și se culcă,
Speranța, viitorul și viața-i stau în pungă....
PENTRU ROBII PÂNTECULUI
Ce laude, măcrișe, din plin ar merita
Cine-și mai ține sațul cu foaia bună-a ta !...
Gândindu-se la tine, un înțelept de frunte
Cu numele de Leliu, prindea amar să-nfrunte
Pe toți gămanii noștri, mustrându-i rând pe rând:
”O, Publius Galloniu, sac care n-are fund,
Făptură păcătoasă, cinași numai o dată,
Și pe-un nisetru chipeș ți-ai dat averea toată !”
POLITICA LA ROMA
Azi, din zori și până-n noapte, zi de lucru, sărbătoare,
NU se va-ntâmpla să treacă, fără ca în grabă mare
Toată plebea, senatorii, să nu dea năvală-n for,
Țintuiți numai de-o râvnă și purtați de-un singur dor:
Cum prin vorbe mai dibace între ei să se înșele,
Cu ademeniri viclene și cu mii de măgulele,
Chipuri de mironosiță până-n gheare le-a intrat...
Toți dușmani unul cu altul, parcă în război se bat...
CONTRA SUPERSTIȚIEI
...De-aceste iele pământene, de Faun și de Numa scoase
(Pe seama lor ce nu se pune ?), îi intră teama până-n oase.
Precum copiilor le pare orice statuie că trăiește,
Drept adevăr socoate gloata tot ce eresul născocește:
El dă un suflet ce nu este acestor chipuri de aramă,
Iluzii și minciuni deșarte, sărmane măști de panoramă !
