joi, 12 iulie 2012

Friedrich Dürrenmatt 1921 - 1990 - FIZICIENII







Dramaturg și prozator elvețian de limbă germană, Durrenmatt a abordat în piesele sale - care îmbină tragicul și grotescul - probleme fundamentale ale lumii contemporane : dezumanizarea sub influența banului (Vizita bătrânei doamne), mecanismul istoriei (Romulus cel mare), condamnarea celor care pun descoperirile științei în serviciul distrugerii (Fizicienii).

A făcut studii de filozofie, literatură și teologie, dar și-a încercat talentul mai întâi ca grafician, tematica desenelor sale expresive prefigurând-o pe aceea a scrierilor de mai târziu.


A fost permanent preocupat de confuzia de valori și de incertitudinile epocii în care trăia ("azi nu mai există nici vinovați, nici oameni care să poarte răspunderea a ceva").


În nuvelele sale (Judecătorul și călăul, Pana de automobil, Orașul, Făgăduiala, Prăbușirea, Misiunea, Justiție, etc) intriga polițistă este subordonată investigației psihologice și temei responsabilității omului.






FIZICIENII - (1962 )

(Die Physiker)


Piesa pune problema răspundeii omului de știință față de posibilitățile de utilizare a descoperirilor sale.

Într-un luxos sanatoriu pentru alienați mintali, condus de vârstnica domnișoară doctor Mathilde von Zahnd, sunt internați trei fizicieni, dintre care doi se cred, respectiv Newton și Einstein. Cel de-al treilea, Mobius, este un fizician de geniu, care simulează nebunia pentru ca nimeni să nu-i cunoască descoperirile - revoluționare pentru știință - și să le utilizeze în scopuri de distrugere.

Ceilalți doi se dovedesc a fi și ei niște simulanți, în realitate trimiși ai serviciilor secrete ale unor mari puteri rivale cu misiunea de a dobândi pentru aceste state colaborarea lui Mobius.

Dar savantul refuză și îi convinge și pe ceilalți doi să simuleze în continuare nebunia, pentru ca descoperirile să piară o dată cu ei.





Mathilde von Zahnd fotocopiase însă în secret toate manuscrisele lui Möbius
, înainte ca acesta să le distrugă, și întemeiase un trust care să-i exploateze descoperirile.










ACTUL AL DOILEA

MOBIUS: Suntem trei fizicieni...Soluția pe care o vom adopta să fie deci soluția unor fizicieni. Să procedăm științific...Decizia noastră nu trebuie să fie influențată de opinii, ci doar de concluzii logice.  Să încercăm să ajungem la rezolvare lucidă... Nu ne putem permite nici cea mai mică abatere de la legile logicii. Dacă tragem o singură concluzie greșită, catastrofa este inevitabilă. Punctul nostru de plecare e clar...Scopul e progresul fizicii. Dumneata Kilton (adevăratul nume al celui ce pretindea că este Newton), aperi libertatea fizicii, dar îi negi responsabilitatea. Dumneata Eisler (numele adevărat al celui ce pretindea că este Einstein), dimpotrivă...Stărui asupra responsabilității ei, dar o obligi să se pună în slujba politicii de forță a unei anumite țări...Cum arată însă toate astea în realitate ? Ca să mă pot decide sunt nevoit să vă cer mai întâi câteva lămuriri...

NEWTON: La noi, vă așteaptă o echipă de fizicieni celebri...Salarizarea, întreținerea sunt ideale...Regiunea - e adevărat - nu-i prea plăcută, dar instalațiile funcționează excelent...


MOBIUS: Fizicienii dumneavoastră sunt liberi ?


NEWTON: Dragul meu Mobius...Fizicienii noștri sunt gata oricând să rezolve problemele științifice decisive pentru apărarea națională...Trebuie, deci, să înțelegi că...


MOBIUS: Așadar, nu sunt liberi...


(Se adresează lui Einstein)

Joseph Eisler, dumneata ești adeptul politicii de forță...Bineînțeles că pentru asta ai nevoie de putere...Se află oare această putere în mâinile dumitale ?

EINSTEIN : M-ai înțeles greșit, Mobius...Pentru politica mea de forță este esențial tocmai faptul că am renunțat la puterea mea individuală...în interesul unui grup.


MOBIUS : Bun ! Dar fizicienii dumitale sunt liberi ?


EINSTEIN : De vreme ce lucrează și ei pentru apărarea patriei...


MOBIUS: Curios ! Fiecare preamărește o altă doctrină, dar realitatea pe care mi-o oferiți e aceeași: captivitatea. Dacă-i așa, prefer balamucul ! Aici am măcar siguranța că nu voi deveni o unealtă în mâna politicienilor...


EINSTEIN: Până la urmă, totuși va trebui să ne asumăm anumite riscuri...


MOBIUS: Sunt riscuri pe care nu ne e îngăduit să le asumăm niciodată...Un asemenea risc este distrugerea omenirii. Ce-a făcut omenirea cu armele de care a dispus până acum, o știm prea bine; ce va face cu cele pe care i le pune la dispoziție descoperirea mea, ne putem lesne închipui...Toate faptele mele le-am subordonat acestui raționament...Am fost un om sărac, am avut o nevastă și trei copii...Universitatea îmi oferea celebritatea, industria - bani. Avere ! Ambele căi erau însă pline de primejdii. Ca să apuc pe una dintre ele ar fi trebuit să public rezultatele cercetărilor mele, riscând fie distrugerea științei, fie prăbușirea economiei. Sentimentul răspunderii m-a obligat să urmez alt drum...Am renunțat la cariera mea științifică și puțin mi-a păsat de interesele industriei. Mi-am lăsat familia în voia sorții și am optat pentru boneta de nebun. Am jucat teatru, pretextând că-l văd pe regele Solomon, și astfel am ajuns în casa de nebuni...


NEWTON: Dar asta nu era o soluție...


MOBIUS: Rațiunea m-a obligat să fac acest pas...În materie de știință, limitele cunoașterii au fost deja atinse. Am descoperit câteva legități inextricabile și clare, am revelat câteva corelații fundamentale între fenomenele care până acum păreau de neexplicat - asta-i tot: conglomeratul uriaș al secretelor continuă să rămână inabordabil pentru rațiune. Noi, fizicienii, am ajuns la sfârșitul drumului nostru. Dar  omenirea n-a ajuns încă la acest punct...Noi ne-am cățărat sus, pe culmi,  dar orbecăim în vid. Știința a devenit înfricoșătoare, cercetarea e o primejdie, cunoașterea înseamnă moarte. Nouă, fizicienilor, nu ne mai rămâne decât să capitulăm în fața realității...Realitatea n-a putut ține pasul cu noi...Din pricina noastră, o așteaptă distrugerea totală...Ca  să evităm acest lucru, trebuie să anulăm anumite cuceriri obținute, să le revocăm ! Eu am făcut acest lucru ! Nici voi nu aveți altă soluție...


EINSTEIN: Ce vrei să spui cu asta ?


MOBIUS: Că trebuie să rămâneți cu mine aici, în casa de nebuni...


NEWTON: Noi ?


MOBIUS: Da, voi amândoi...


(Liniște)












Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu