ÎNCET, DAR TRECE !
de Elena Oprică
...Că şi durerile cu chinurile lor
Se trec cu timpul,doar un pic mai dor
De rogi la Domnul, El cu mâna-ţi ia
Orice durere, cât ar fi de grea !
Mă-ncearcă viaţa aprig, iar şi iar
Până când filele-mi din calendar
Voi rupe câte una rând pe rând
Pân' la sfârşit când, poate lăcrimând,
Mă voi ruga să mai am doar un ceas
Să fac ce de făcut a mai rămas...!?
Ne trece iute numai bucuria
Când ţopăind, ne-apucă frenezia
Uitând că poate fratele-ţi de sânge
Chiar lângă tine-n supărare plânge
Nu zic de rău...fim fericiţi cu toţii
Dar cu măsură şi respect în faţa sorţii
A semenilor noştrii şi a noastră !
Oricând, loviţi putem fi de-o năpastă...
Am mai primit ca daruri şi uitarea
Ce-n timp, ne-aduce-n suflet alinarea
Şi-al morţii suflu cât este de rece,.
Tot îl uităm fiindcă încet, dar trece !!
|
|
