JOS PE CRUCEA....
de Traian Dorz
Jos pe crucea răsturnată
dintr-un sat
am văzut un Om odată
stând cu Fața-n Mâini lăsată
și cu fruntea-nsângerată
și plângea de jalea toată
apăsat.
M-am oprit atunci din cale
lângă El
curgeau lacrimile vale
printre degete, în poale,
sfâșiat zdrobit de jale
călător oprit în cale
singurel.
Când I-am zis să nu mai plângă
sta duios
Și-a pus fruntea-n Mâna stângă
și din gene-a prins să strîngă
să oprească și să stângă
lacrima-I prelinsă lângă
Cruce jos.
Fața-I era albă toată
ca de crini
dar albeața ei curată
sângele-o brăzdase toată
căci pe fruntea-nsângerată
o cunună era, roată
numai spini.
Iar în palme și-n picioare
răni de cui.
O, și-atunci plin de mirare
mi-am adus aminte care
e Străinul din cărare.
Când mă-ntorc, o Doamne Mare
nu-L văzui.
... Dar de-atunci când trec prin sate
ori prin lunci
și văd cruci zăcând uitate
mie-mi pare că pe toate
stă Isus plângând în coate
multa lumii răutate,
ca atunci.
|
|
