STATUETE DIN FILDEȘ de artizanii ruși A. și E. Koptelovo

 

POCĂINȚA de Zorica Latcu

POCĂINȚA           de  Zorica  Latcu Nevrednică sunt, Doamne, milostivirii Tale Și Ți-aș cerși iertare, dar nu știu cum să cer; Ci Tu pricepi cuvântul din mute osanale Și tâlcul rugăciunii de lacrimi și tăceri. Îmi știu fărădelegea: greșită sunt, Stăpâne, Prea mult am stat cu ochii plecați, cătând în lut, Prea multe griji avut-am de zilele de mâne Și n-am iertat, când rana în suflet m-a durut. Ți-am prea iubit făptura, de Te-am uitat pre Tine, Și cântecul țărânei l-am ascultat prea mult, Am irosit comoara de armonii divine Și glasul cel de taină eu n-am vrut să-l ascult. Mi-am împletit cântare din grele flori de tină, Am îndrăgit mirosul de verde și de crud, Am prea iubit amurgul, cu zarea-i de lumină Și turma de căprițe, cu botul mic și ud. Mi-am împletit cântarea din floare de mătasă, Am îndrăgit mirosul de miere și de tei, Am prea iubit podoaba și haina de mireasă, În zâmbetul câmpiei, mijind sub pașii mei. Nevrednică sunt, Doamne, milostivirii Tale, Căci n-am sporit talantul, pe care mi l-ai dat, Ci ca un rob ce-am irosit în cale Mulțimea milei Tale și darul Tău bogat. Acum, cutremurată de taina Cinei sfinte, Stau, Doamne, înainte-Ți, în goliciunea mea, M-apasă greu pe umeri aducerile-aminte De patimile firii, de toata pofta rea. Din gând smerit primește, Iisuse, rugăciunea, Hrănește-mă pe mine cu har îmbelșugat, Adapă-mă cu mila, îmbracă-mi goliciunea Cu raza de sfințenie din chipul Tău curat. Să nu mă lași, Preabune, să plec nemângâiată, Căci îmi cunosc păcatul și taina Ta o știu Strig către Tine, Doamne, din inimă plecată, Să nu mă lepezi astăzi, ci lasă-mă să viu. Sfințește-mă, Iisuse, și taina mi-o arată, Pogoară-n minte harul prin ungerea cu mir, Și fă să nu mă ardă văpaie-nfricoșată, Când buza mea de tină sorbi-va din Potir. Len.Borunowa

ÎN TINE, CU TINE ȘI PRIN TINE de Paula D.

ÎN TINE, CU TINE ȘI PRIN TINE de  Paula D. În Tine-avem viaţa, suflarea, tăria, În Tine Isuse noi ne odihnim; În vremi de necazuri Tu ni-eşti bucuria Şi-n Tine scăpare oricând noi găsim. În Tine ne-ncredem păşind înainte, Din Tine făcându-ne-al nostru-adăpost, Chiar dacă mulţimea ne-atacă-n cuvinte Spunând că încrederea nu are rost. Cu Tine Isuse isprăvi mari vom face, Cu Tine Hristoase noi vom birui, Cu Tine alături pe loc valul tace, Cu Tine mereu fericiţi noi vom fi. Zidită ni-e viaţa în Tin’, Stanca tare, Păstrată-i acolo pentru veşnicii; Avântul ni-e harul şi dragostea-Ţi mare, Căci Tu ne-ai dat dreptul de-a fi-ai Tăi copii. Noi nu ne vom pierde nădejdea vreodată Şi nu ne vom teme în ceasul cel greu, Căci Tu ne eşti totul , Prieten şi Tată, Al nost’ minunat şi iubit Dumnezeu. Să urle chiar lumea întreagă furioasă, Să se-mpotrivească oricât ar voii; Noi stăm liniştiţi lângă Tin’, ce ne pasă? Ştim c-al nostru bine Tu vei urmări. Da, mergem ‘nainte voioşi, prin credinţă Conduşi de-al Tău Duh ce ni-Mângâietor; În, cu şi prin sfânta şi dreapta-Ţi Fiinţă Păşim cu încredere în Viitor! Amin.

AȘTEPTARE de Octavian Goga

AȘTEPTARE de  Octavian  Goga Trei trandafiri într-un pahar, Trei trandafiri în floare, Curați ca de mărgăritar, Te-au așteptat ieri în zadar Să-i prinzi în cingătoare... Te-au așteptat, sărmane flori, În liniștea mea moartă, Și,-ngălbenite de fiori, S-au scuturat de câte ori Foșnea un pas la poartă. Amurgul vinețiu de-april Îmi rătăcea prin casă, Când frunzele tiptil-tiptil, Ca niște lacrimi de copil, Cădeau încet pe masă.

GEORGE BERNARD SHAW - MAXIME și CITATE

Capacitatea ta de a juca teatru trebuie să fie pur și simplu rezultatul capacității tale de a trăi. Pentru actrița înnăscută am un mare dispreț; pentru femeia care este un artist desăvârșit am un profund sentiment de simpatie. Prima este un fals; a doua este o realitate complet exprimată. Există un mod în care aș dori să disprețuiești interpretarea ca „vocație”. E vorba de munca ce-ți vine în cale și trebuie să o execuți atât de bine cât este posibil; dar trebuie să fii întotdeauna stăpâna artei tale și nu sclava beatitudinii și emoțiilor. În propria mea artă sunt gata, de mi s-ar da timp, să răspund pentru execuție, până la ultima virgulă; Iar dacă îmi vine „inspirația”, nu o las să-mi scape pe jumătate; știu cum să o stăpânesc și să o frământ astfel încât să storc din ea tot ceea ce este comestibil.

O actriță nu e constituită: ea crește.


Dacă iei oamenii în serios atunci când nu sunt pe scenă, de ce nu i-ai lua în serios atunci când sunt pe ea, atunci când sunt sub o constrângere decentă ?


Bunătatea nu înseamnă fericire.

Arta este o oglindă magică pe care o creezi pentru a reflecta visele tale invizibile în imagini vizibile: folosești operele de artă pentru a-ți vedea sufletul.


Virtutea constă nu în abținerea de la viciu, ci în nerâvnirea lui.


Egalitatea este fundamentală în toate compartimentele organizării sociale.

O persoană sub treizeci de ani care nu este un revoluționar, deși cunoaște ordinea socială existentă, este un om inferior.


Un om devine cu atât mai ros de griji cu cât posedă mai mult decât ceea ce-i folosește.


Satisfacția înseamnă moarte.

Măreția este singura senzație a micimii.


Există întotdeauna motive excelente pentru a nu acționa: numai că, dacă motivele predomină, lucrurile rămân nefăcute.


Oamenii nu sunt conduși de justiție, ci de lege sau de puterea de convingere

Libertatea înseamnă responsabilitate. De aceea majorității oamenilor le este teamă de ea.


Analfabetismul a fost timp de secole simbolul unei clase. Dar astăzi nici limba, nici scrisul nu mai sunt simboluri sigure ale unei clase.


Marile opere literare constituie victoriile dobândite prin trudă a marilor spirite asupra fanteziei.

Un romancier pornografic este acela care exploatează instinctul sexual în același mod ca și o prostituată. Un roman de dragoste autentic îi explică sau scoate în relief poezia, tragedia, sau comedia sa.


Cel care spune adevărul și care nu-și poate ține gura în anumite ocazii, poate face tot atât de mult rău ca o întreagă universitate plină de oameni instruiți pentru a spune minciuni.


Nu există o modalitate corectă de a părăsi pe cineva. Părăsirea nu este corectă prin ea însăși.

Orice trăiește este mai bun decât orice lucru care pretinde doar a fi în viață.


Femeia despre care se presupune că are o mie de amanți rar are câte unul, în timp ce femeia animalică, lipsită de grație și stupidă are zeci de amanți.


Nu poți crede în onoare până când nu ai dobândit-o. Cel mai bun lucru este să te menții curat și strălucitor: tu ești fereastra prin care trebuie să vezi lumea.

Ura este răzbunarea lașului pentru că este intimidat.


Când un prost face ceva de care îi este rușine, el declară întotdeauna că își face datoria.


Renunțarea nu este o virtute; este doar efectul prudenței asupra ticăloșiei.

Mânia este un rău sfetnic: alungă mânia. Mila este câteodată și mai rea: alungă mila. Dar nu alunga clemența.


Simpla contemplare și privire la lucruri este o parte importantă a educației unui copil: de aceea copiii pot fi cu desăvârșire mobilizați fără să se transforme în vagabonzi. Un vagabond nu se află nicăieri în elementul său pentru că hoinărește: un copil ar trebui să hoinărească pentru că ar trebui să se afle în elementul său pretutindeni.


Nu putem educa un copil cu desăvârșire, căci educația se poate termina numai o dat cu viața și nici atunci nu va fi desăvârșită.

Singurul serviciu pe care un prieten ți-l poate face, într-adevăr, este să-ți mențină curajul punându-ți în față o oglindă în care să-ți vezi propria imagine.


Doar cei care s-au ajutat singuri știu cum să-i ajute pe alții și să respecte dreptul lor de a se ajuta singuri.


Nu este natural să nu fii fericit.

           Secretul de a fi nefericit constă în a avea răgazul necesar pentru a-ți bate capul dacă ești sau nu nefericit. Leacul constă în ocupație, căci ocupația înseamnă preocupare; iar omul preocupat nu este nici fericit, nici nefericit ci pur și simplu viu și activ, ceea ce este mai plăcut decât orice fericire, până te-ai săturat de asta. De aceea, ca să fii fericit, trebuie să fii obosit. Muzica după cină e plăcută; muzica înainte de micul dejun este atât de neplăcută încât e pur și simplu nenaturală. Pentru oamenii care nu sunt surmenați, vacanța e o pacoste. Pentru oamenii surmenați și care-și pot permite o vacanță, aceasta devine un rău necesar. O vacanță nesfârșită e o definiție cât se poate de cuprinzătoare a iadului.

Cel mai important și simplu adevăr economic fundamental pe care trebuie să-l impunem copilului în civilizațiile complicate în care trăim, este adevărul că oricine consumă bunuri sau se bucură de servicii pe care nu le-a produs printr-un efort personal echivalent consumului, impune societății același neajuns pe care-l produce un hoț și pentru care, în orice stat cinstit, ar fi tratatdrept hoț indiferent câți bani, făcuți de alții, i-ar umple buzunarele.


Idealurile noastre, ca și zeii din vechime, cer mereu sacrificii umane.


Tăcerea este cea mai perfectă expresie a disprețului.

ASFINȚIT de OctavianGoga

ASFINȚIT de Octavian  Goga Crai bătrân, pornit spre rugă, Vine-Amurgul de pe munte, Împărțind cernite-odăjdii Brazilor cu bărbi cărunte. Umiliți se-ndoaie brazii, I se-nchină, i s-apleacă, Și cu zvon de surle-l lasă Pe Măria Sa să treacă. Stăruie domol moșneagul, Mai coboară, mai se suie, Și-nspre marginea pădurii Stă la colț de cărăruie. Ostenit, pe-un zgheab s-așază Și clipind tremurătoare Genele lui argintate, Ce mi-și vede, ce mi-l doare ? Măre, colo, mai departe Se îmbină două creste, Și-n poiana ce s-arată E aievea, nu-i poveste. Părul galben răsfirându-și Răsturnat peste răzoare, - De huzur i-s roși obrajii - Doarme leneș craiul Soare. Se încruntă greu bătrânul, Murmurând încet în barbă, De sfială se cutremur' Firicelele de iarbă. Își spun taina la ureche: „Crai de glume, stai ș-adastă, Moș Amurg aleanu-ți poartă, Nu-ți dă fata de nevastă”. Craiul tânăr sus pe creste Simte-a ierbilor povață, Și de jale, biet voinicul Se întunecă la față. Către casa lui din peșteri Necăjit moșneagul pleacă. Brazii-nfiorați îl lasă Pe Măria Sa să treacă. În oftat se-ndoaie fagii, Tremură în crâng alunii Și deodat' pădurea-ntreagă A-nțeles durerea Lunii... Biată Lună tremurată, În zadar te-arăți în cale, Toate florile surate Plâng de dorurile tale. Inn_Gallery