vineri, 14 martie 2014

GEORGE BERNARD SHAW - MAXIME și CITATE






Capacitatea ta de a juca teatru trebuie să fie pur și simplu rezultatul capacității tale de a trăi. Pentru actrița înnăscută am un mare dispreț; pentru femeia care este un artist desăvârșit am un profund sentiment de simpatie. Prima este un fals; a doua este o realitate complet exprimată. Există un mod în care aș dori să disprețuiești interpretarea ca „vocație”. E vorba de munca ce-ți vine în cale și trebuie să o execuți atât de bine cât este posibil; dar trebuie să fii întotdeauna stăpâna artei tale și nu sclava beatitudinii și emoțiilor. În propria mea artă sunt gata, de mi s-ar da timp, să răspund pentru execuție, până la ultima virgulă; Iar dacă îmi vine „inspirația”, nu o las să-mi scape pe jumătate; știu cum să o stăpânesc și să o frământ astfel încât să storc din ea tot ceea ce este comestibil.



O actriță nu e constituită: ea crește.


Dacă iei oamenii în serios atunci când nu sunt pe scenă, de ce nu i-ai lua în serios atunci când sunt pe ea, atunci când sunt sub o constrângere decentă ?


Bunătatea nu înseamnă fericire.




Arta este o oglindă magică pe care o creezi pentru a reflecta visele tale invizibile în imagini vizibile: folosești operele de artă pentru a-ți vedea sufletul.


Virtutea constă nu în abținerea de la viciu, ci în nerâvnirea lui.


Egalitatea este fundamentală în toate compartimentele organizării sociale.


O persoană sub treizeci de ani care nu este un revoluționar, deși cunoaște ordinea socială existentă, este un om inferior.


Un om devine cu atât mai ros de griji cu cât posedă mai mult decât ceea ce-i folosește.


Satisfacția înseamnă moarte.



Măreția este singura senzație a micimii.


Există întotdeauna motive excelente pentru a nu acționa: numai că, dacă motivele predomină, lucrurile rămân nefăcute.


Oamenii nu sunt conduși de justiție, ci de lege sau de puterea de convingere


Libertatea înseamnă responsabilitate. De aceea majorității oamenilor le este teamă de ea.


Analfabetismul a fost timp de secole simbolul unei clase. Dar astăzi nici limba, nici scrisul nu mai sunt simboluri sigure ale unei clase.


Marile opere literare constituie victoriile dobândite prin trudă a marilor spirite asupra fanteziei.



Un romancier pornografic este acela care exploatează instinctul sexual în același mod ca și o prostituată. Un roman de dragoste autentic îi explică sau scoate în relief poezia, tragedia, sau comedia sa.


Cel care spune adevărul și care nu-și poate ține gura în anumite ocazii, poate face tot atât de mult rău ca o întreagă universitate plină de oameni instruiți pentru a spune minciuni.


Nu există o modalitate corectă de a părăsi pe cineva. Părăsirea nu este corectă prin ea însăși.





Orice trăiește este mai bun decât orice lucru care pretinde doar a fi în viață.


Femeia despre care se presupune că are o mie de amanți rar are câte unul, în timp ce femeia animalică, lipsită de grație și stupidă are zeci de amanți.


Nu poți crede în onoare până când nu ai dobândit-o. Cel mai bun lucru este să te menții curat și strălucitor: tu ești fereastra prin care trebuie să vezi lumea.


Ura este răzbunarea lașului pentru că este intimidat.


Când un prost face ceva de care îi este rușine, el declară întotdeauna că își face datoria.


Renunțarea nu este o virtute; este doar efectul prudenței asupra ticăloșiei.


Mânia este un rău sfetnic: alungă mânia. Mila este câteodată și mai rea: alungă mila. Dar nu alunga clemența.


Simpla contemplare și privire la lucruri este o parte importantă a educației unui copil: de aceea copiii pot fi cu desăvârșire mobilizați fără să se transforme în vagabonzi. Un vagabond nu se află nicăieri în elementul său pentru că hoinărește: un copil ar trebui să hoinărească pentru că ar trebui să se afle în elementul său pretutindeni.


Nu putem educa un copil cu desăvârșire, căci educația se poate termina numai o dat cu viața și nici atunci nu va fi desăvârșită.



Singurul serviciu pe care un prieten ți-l poate face, într-adevăr, este să-ți mențină curajul punându-ți în față o oglindă în care să-ți vezi propria imagine.


Doar cei care s-au ajutat singuri știu cum să-i ajute pe alții și să respecte dreptul lor de a se ajuta singuri.


Nu este natural să nu fii fericit.





           Secretul de a fi nefericit constă în a avea răgazul necesar pentru a-ți bate capul dacă ești sau nu nefericit. Leacul constă în ocupație, căci ocupația înseamnă preocupare; iar omul preocupat nu este nici fericit, nici nefericit ci pur și simplu viu și activ, ceea ce este mai plăcut decât orice fericire, până te-ai săturat de asta. De aceea, ca să fii fericit, trebuie să fii obosit. Muzica după cină e plăcută; muzica înainte de micul dejun este atât de neplăcută încât e pur și simplu nenaturală. Pentru oamenii care nu sunt surmenați, vacanța e o pacoste. Pentru oamenii surmenați și care-și pot permite o vacanță, aceasta devine un rău necesar. O vacanță nesfârșită e o definiție cât se poate de cuprinzătoare a iadului.





Cel mai important și simplu adevăr economic fundamental pe care trebuie să-l impunem copilului în civilizațiile complicate în care trăim, este adevărul că oricine consumă bunuri sau se bucură de servicii pe care nu le-a produs printr-un efort personal echivalent consumului, impune societății același neajuns pe care-l produce un hoț și pentru care, în orice stat cinstit, ar fi tratatdrept hoț indiferent câți bani, făcuți de alții, i-ar umple buzunarele.


Idealurile noastre, ca și zeii din vechime, cer mereu sacrificii umane.


Tăcerea este cea mai perfectă expresie a disprețului.