sâmbătă, 10 decembrie 2011

JAMES JOYCE 1882 - 1941

James Joyce



Prozator irlandez de limbă engleză a cărui viță s-a desfășurat în cea mai mare parte în peregrinări prin diferite orașe europene (Paris, Triest, Roma, Veneția, Zurich), J. Joyce debutează cu volumul de nuvele de inspirație naturlistă Oameni din Dublin, publicând apoi Portret al artistului  în tinerețe - roman cu caracter autobiografic, urmărind evoluția spirituală a unui ânăr care se dedică scrisului - , Ulise (1922) - care revoluționează tehnica romanului, introducând modalități ce aparțin altor genuri și specii literare și chiar muzicii, într-o operă complexă, intenționând să transpună mitul antic al lui Odiseu din perspectiva epocii noastre - și Veghea lui Finnegan - scriere ermetică, inovând limbajul și încercând să prezinte o alegorie a istoriei universale și să pătrundă în profunzimile subconștientului și ale visului.






OAMENI DIN DUBLIN
      (Dubliners)
 
           1914

Cele 15 schițe ale volumului surprind atmosfera orașului natal al scriitorului, creionează siluetele unor personaje pe care le va relua, în parte, în romanul Ulise.

Schița
Diverse aspecte prezintă un modest funcționar care, terorizat de șeful său, își descarcă nervii bătându-și unul din copii la întoarcerea acasă.




DIVERSE ASPECTE
        (Fragment)

Se auzi o sonerie furioasă și când Miss Parker se duse la receptor, un glas furios chemă, cu un strident accent nord-irlandez:

- Trimiteți-l la mine pe Farrington !

Întorcându-se la mașina ei de scris, Miss Parker se adresă unui bărbat care scria la un pupitru:

- Mister Alleyne zice să urci la el.

Omul mormăi pe înfundate:”Să-l ia naiba !” apoi împinse îndărăt scaunul și se ridică; în picioare, apăru înalt și masiv. Avea o față puhavă, de culoarea drojdiei de vin, cu sprâncene și mustăți deschise; ochii îi erau ușor bulbucați, cu albul murdar. Ridică tăblia pupitrului și, trecând pe lângă clienți, ieși din birou cu pas greoi.

Greoi urcă scările până ajunse la palierul al doilea, unde pe o ușă se găsea o placă de alamă cu inscripția: Mr. Alleyne. Acolo se opri, gâfâind de trudă și enervare, și bătu. Glasul țipător strigă:

- Intră !

Omul intră în biroul lui Mister Alleyne.
În aceeași clipă, Mister Alleyne, un omuleț cu ochelari în ramă de aur și fța bine rasă, ridică brusc capul deasupra unui morman de documente. Acest cap era atât de trandafiriu și chel, încât părea un ou mare odihnind pe hârtii. Mister Alleyne nu pierdu nici o clipă:

- Farrington ? Ce înseamnă asta ? De ce trebuie totdeauna să mă plâng de dumneata ? Pot să știu de ce n-ai făcut copie după contractul ăsta între Bodley și Kirman ? Ți-am spus că trebuie să fie gata la ora patru.

- Dar Mister Shelly a spus, sir..

- Mister Shelly a spus, sir...Te rog foarte mult să iei notă de ce  spun eu, nu de ce a spus Mister Shelly, sir. Totdeauna găsești câte o scuză ca să te eschivezi de la lucru. Atâta-ți spun, că dac nu e gata contractul până astă seară, am să aduc chestiunea la cunoștința lui Mister Crosbie...Acum ai auzit ?

- Da, sir.

- M-ai auzit acum ?...Da, și încă ceva ! Parc-aș vorbi cu pereții când îți vorbesc dumitale ! Înțelege o dată pentru totdeauna că ai la dispoziție o jumătate de oră pentru dejun și nu o oră și jumătate. De câte feluri de mâncare ai nevoie, mă rog ? Ești atent la ce-ți vorbesc ?

- Da, sir.

Mister Alleyne își aplecă iar capul peste vraful de documente. Omul rămase cu privirea ațintită asupra craniului lucios care conducea afacerile firmei ”Crosbie and Alleyne”; îi măsură fragilitatea. Un spasm de furie îi încleștă gâtlejul câteva clipe, apoi trecu lăsând în urmă-i o ascuțită senzație de sete. Omul recunoscu senzația; și simți că-i trebuie o noapte de băutură zdravănă. Trecuse de mijlocul lunii și, dacă termină la timp copia, poate că Mister Alleyne are să-i dea un bon pentru casierie. Sta nemișcat, uitându-se țintă la capul plecat asupra vrafului de hârtii. Deodată, Mister Alleyne începu să răvășească hârtiile, căutând ceva.
Apoi, de parcă nu și-ar fi dat seama până în clipa aceea de prezența omului, îi țâșni iar capul în sus și spuse :

- Ei ? Ai de gând să stai aici toată ziua ? Pe cuvântul meu, Farrington, iei lucrurile foarte ușor !

- Așteptam să văd...

- Foarte bine, n-ai ce să aștepți să vezi. Du-te jos și vezi-ți de treabă.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu