joi, 1 decembrie 2011

JOHN GALSWORTHY 1867 - 1933





Prozatorul și dramaturgul englez J. Galsworthy continuă în secolul XX tradiția veacului anterior.

Vastul său ciclu de romane
Forsyte Saga (saga = numele unei specii a literaturii islandeze medievale, desemnând povestiri de amploare, în proză, despre soarta unei familii, a unui neam) și O comedie modernă îmbină observația socială cu cea psihologică într-o manieră realistă, nuanțată de accente lirice.

Printre creațiile lui Galsworthy se mai numără și romanele Insula fariseilor,
Conacul, Frăție, Sfârșit de capitol și dramele Lupta și Dreptate.








FORSYTE SAGA
         și
O COMEDIE MODERNĂ
    1906 - 1928





Cele două cicluri se compun din câte trei romane și câteva nuvele care fac legătura între romane.  Astfel, Forsyte Saga este formată din romanele Proprietarul, Încătușați de lege, De închiriat și nuvelele  Vara târzie a unui Forsyte și Deșteptare, iar O comedie modernă din romanele Maimuța albă, Lingura de argint, Cântecul lebedei și nuvelele Idilă mută și Trecătorii.


Personajul central al romanelor este mai înainte de toate colectiv, familia Forsyte (caracteristică burgheziei engleze de la sfârșitul  secolului al XIX-lea și începutul sec. XX), pentru ca, pe măsura înaintării de la un roman altul, Soames Forsyte să se impună tot mai  puternic în calitate de exponent al neamului său.

Reprezentant al spiritului de proprietate, convins că orice se poate cumpăra, Soames nu poate dobândi dragostea soției sale, Irene, care, profund jugnită, se desparte de el.

Soames va fi însă animat, la maturitate, de iubirea (paternă) pentru Fleur, fiica lui din a doua căsătorie, și își va pierde viața pentru a o salva pe a ei.

Definirea numelui Forsyte ca reprezentativ pentru o întreagă categorie socială are loc cu prilejul discuției dintre Jolyon cel tânăr, un Forsyte nonconformist, vărul lui Soames și arhitectul Bosinney:




PROPRIETARUL
Partea a II-a
CAPITOLUL X

Diagnosticul unui Forsyte

- Un Forsyte, răspunse tânărul Jolyon, nu este un animal rar. Sunt sute printre membrii acestui club. Cu sutele sunt și afară, pe străzi: îi întâlnești oriunde te-ai duce !
- Dă-mi voie să te întreb: după ce îi recunoști ? spuse Bosinney
- După simțul lor de proprietate. Un Forsyte privește lucrurile prin  prisma spiritului practic - s-ar putea spune cu bun-simț - iar un punct de vedere practic se întemeiază pe instinctul de proprietate. Un Forsyte, după cum vei vedea, nu se dă de gol niciodată.
- Glumești ?

Tânărul Jolyon clipi din ochi.
- Nu prea. Fiind eu însumi un Forsyte, n-am dreptul să vorbesc. Eu sunt un fel de corcitură; dar în ceea ce te privește pe dumneata, nu se poate face nici o confuzie. Între dumneata și mine este aceeași deosebire ca între mine și unchiul James, care este specimenul perfect al unui Forsyte. El are un instinct de proprietate extrem de dezvoltat, în timp ce dumitale îți lipsește cu desăvârșire. Dacă n-aș fi eu între dumneavoastră, ați părea fiecare dintr-o specie cu totul diferită. Eu sunt trăsătura de unire. Suntem cu toții, sclavii proprietății, și admit că este vorba numai de puterea cu care suntem legați de ea. Eu numesc ”Forsyte” omul care, în mod manifest, este în mai mare măsură decât alții sclavul proprietății. El știe ce este un lucru bun, știe ce este sigur, iar atașamentul lui față de proprietate - fie că e vorba de neveste, case,  bani sau reputație - este pecetea lui caracteristică.

- Ah, murmură Bosinney, ar trebui să brevetezi acest cuvânt.
- Mi-ar place să țin o conferință despre ”Însușirile și concepțiile unui Forsyte” ! Acest mic animal este scos din fire dacă vreunul din speța lui îl găsește ridicol, dar nici nu-i pasă dacă râde de el o făptură străină (dumneata sau eu). Cu miopia lui ereditară, nu recunoaște decât  persoanele din specia lui, cu carapacele respective, în mijlocul cărora își  duce traiul liniștit bazat pe concurență.
- Vorbești despre ei ca și cum ar constitui jumătate din locuitorii Angliei, spuse Bosinney.
- Așa și este. Ei sunt jumătate din Anglia, și încă jumătatea cea mai bună, jumătatea sigură, jumătatea cu trei la sută (rata dobânzii), jumătatea pe care te poți bizui. Grație averii și certitudinii lor există restul lumii ; jumătatea aceasta face posibilă arta dumitale, literatura, știința, chiar și religia. Fără acești Forsyte, care nu cred în nici una din aceste lucruri dar profită de toate, unde am ajunge ? Dragul meu domn, acești Forsyte sunt mijlocitorii, negustorii, stâlpii societății, pietrele de temelie ale convențiilor sociale, ei reprezintă tot ceea ce este admirabil !

- Nu știu, dacă am prins ideea dumitale dar, pare-mi-se, există și în meseria mea Forsyte cu duiumul, așa cum îi concepi dumneata ! spuse Bosinney.

- Negreșit, răspunse tânărul Jolyon. Marea majoritate a arhitecților, pictorilor, sau a scriitorilor nu au principii ferme, ca și ceilalți din specia Forsyte. Arta, literatura, religia supraviețuiesc grație câtorva excepții care cred cu adevărat în asemenea lucruri și grație nenumăraților Forsyte care profită negustorește de pe urma lor. După o modestă apreciere, trei pătrimi din academicienii noștri, șapte optimi din romancieri și o mare parte din gazetarii noștri sunt tot Forsyte. Despre oamenii de știință nu pot vorbi, dar în religie sunt reprezentanți în mod grandios. În  Camera Comunelor, probabil că sunt mai numeroși ca oriunde, iar despre  aristocrație nici nu mai vorbesc. Să știi că nu e de râs ! E primejdios să mergi împotriva majorității - și încă ce majoritate ! Își aținti privirea  asupra lui Bosinney: e primejdios să te lași furat de ceva, fie de o casă, un tablou sau o...femeie !

Se uitară unul la altul. Tânărul Jolyon făcuse ceva ce nici un Forsyte n-ar face: își dezvăluise gândurile ascunse. Dar după aceea se retrase din nou în carapacea lui.

Bosinney rupse tăcerea:
- De ce iei drept prototip tocmai pe rudele dumitale ?
- Rudele mele nu reprezintă extrema. Au și ele particularitățile lor, ca orice familie, dar posedă într-o considerabilă măsură două însușiri care formează adevărata pecete a unui Forsyte: puterea de a nu se dărui cu trup și suflet pentru nimeni și nimic, și apoi simțul de proprietate.







4 comentarii:

  1. Buna ziua,
    Am citit undeva un fragment dintr-o lucrare de J.Galsworthy,care se numea : ,,Si cei de pe urma vor fi cei dintai" .Era doar un mic fragment,insa m-a captivat.Spre rusinea mea,nu stiu din ce categorie face parte acest fragment,este un roman sau o nuvela.Nici biblioteca din orasul meu nu poseda aceasta lucrare.Puteti sa-mi spuneti sub ce denumire as putea sa o gasesc ? Va multumesc !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bună ziua,
      În primul rând îți mulțumesc pentru vizită. Cartea de care vorbești, se numește ”The First And Last” adică ”Primul și ultimul” și are ca motto acest citat din Biblie de care vorbești tu ”Și cei din urmă vor fi cei dintâi” - este o povestire de fapt și este foarte posibil să fie fost tradusă sub un alt titlu. Eu am citit-o în engleză. Te mai pot ajuta cu ceva ? Te rog să mă anunți dacă îți mai pot fi de folos cu altceva. Îți doresc o viață plină de veselie.

      Ștergere
  2. Multumesc pentru raspuns ! Intre timp,am gasit aceasta povestire inclusa intr-o carte si abia astept sa-mi fie livrata .
    Toate cele bune va doresc si eu !!!

    RăspundețiȘtergere
  3. Mă bucur nespus că ai găsit cartea ! Scuze, modul de adresare a fost cel folosit într-un registru al prieteniei și icidecum din lipsă de respect. Să ai o viață frumoasă !

    RăspundețiȘtergere