marți, 26 noiembrie 2013

DUPĂ-AMIAZA UNUI CÂNTEC de Nichita Stănescu









DUPĂ-AMIAZA UNUI CÂNTEC

de Nichita Stănescu


Sprijineam dungatul aer
între ochii tăi și-ai mei,
sprijineam dungatul aer
al acelei după-amiezi
cu frunze galbene-verzi.


Între dulcile timpane,
sprijineam un sunet lung.
Degetele diafane
îl ating și parcă smulg,
din ființa auzită a secundei
de atunci,
trupurile noastre lungi.


Ce frumoase și ce line,
fulgerate-n înălțime,
și cu mantii lungi de nori,
cu stele la subțiori...





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu