DUPĂ-AMIAZA UNUI CÂNTEC de Nichita Stănescu

DUPĂ-AMIAZA UNUI CÂNTEC de Nichita Stănescu Sprijineam dungatul aer între ochii tăi și-ai mei, sprijineam dungatul aer al acelei după-amiezi cu frunze galbene-verzi. Între dulcile timpane, sprijineam un sunet lung. Degetele diafane îl ating și parcă smulg, din ființa auzită a secundei de atunci, trupurile noastre lungi. Ce frumoase și ce line, fulgerate-n înălțime, și cu mantii lungi de nori, cu stele la subțiori...