joi, 16 octombrie 2014

FRUNZA PALIDĂ, FLOARE GALBENĂ de Tudor Arghezi

 

FRUNZA PALIDĂ, FLOARE GALBENĂ


de Tudor Arghezi


Frunza când moare
Se face floare.
Au adunat lună și lumină
Pomii-n grădină
Și scutură soare.
Ași fost niște trupuri
Și v-ați făcut fluturi
Nucule, suflete scuturi


Dafini, duzi și migdali
Erau plini de papagali.
Le-au căzut aripi și pene,
Fulgii, alene
Și pe-ndeletele.
Le-au rămas în arbori scheletele.

Miroase a piatră și ceară,
Și ziua intră în seară.
Prin ceața mânjită cu humă
Se micșorează carul cu paie de brumă
Dric vânăt, strâmb, pe jumătăți de toți,
Și cimitir întunecat, de hoți.


În mocirlă și apă
Calcă momâia ciungă și șchioapă
Și duce carul ei cu gloabe mici,
Ca un jeluitor singuratec, cu bici.


Azi n-are-nceput deslușit
Și pare o zi de sfârșit.
Mâine va fi, nu va fi...Iată,
Umbra strânge orele aplecată...










Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu