CELEI AȘTEPTATE
de Mihail Săulescu
Tu ce mă faci să cânt și să visez acuma,
Eu văd că ești departe, și poate n'ai să vii...
Și cine ești, eu nu știu, cum cine sunt, nu știi;
Dar simt că ești frumoasă, că ochi albaștri ai,
Că porți ceva în tine din rozele de Mai,
Tu, care ești departe — și poate n'ai să vii...
... Și cine știe? Poate e visul meu de vină,
Căci el îți dete viață, și doar în el trăești,
Tu, care azi nu ești —
Și poate nici odată aevea n'ai să fii...
Dar eu visez — și visul aripile-și întinde,
Dar eu visez — și visul din nou mai mult s'aprinde,
— Chiar dacă vei rămâne un dor neîmplinit,
Tu, care nu ești astăzi, și poate n'ai să fii
Ori ești, — dar prea departe, și pururi n'ai să vii.
- 1906 -
|
|
