joi, 16 octombrie 2014

PASTEL DE TOAMNĂ de Adrian Păunescu





PASTEL  DE  TOAMNĂ

de  Adrian  Păunescu



Pe muntele negru de frunza de vară
Te chem cu accent brumariu să te sperii
Când spicul de toamnă dă-n spicele verii
Şi cade lumina şi trage să moară.


Şi sunt întrebări prin natura puzderii
Şi sfârâie ploaia dintâi ca o ceară
Şi vara ne-nchide în toamna afară
Femeie, bărbat sub pecetea tăcerii.


Aicea la munte mai poate să spere
Şi cel care moare că moartea-i departe
Şi noi să fugim şi să scriem o carte
În ea cuprinzând ale toamnei mistere.


Că suntem în lume pe-acolo prin partea
Pe unde întârzie poşta şi moartea.






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu