DAR ÎNTÂI de Leonida Lari

DAR  ÎNTÂI de  Leonida  Lari Voi dispare-ntr-un nor luminos Ce-nspre mine se lasă discret, Dezlegându-mă brusc de jos Ca aproape orice poet Dar întâi pe la tine-am să vin Și alături voi sta un pic, Bântuită de-un dor divin Ce e tot și parcă nimic. „Cade-o ceață ușoară, -ai să-ți spui, Vine-un foc visător prin ea Care zâmbetul nu știu cui Cunoscut-cunoscut l-ar avea...” Și un gând te-a fura, fugar, Și vei râde de gândul tău, Și să crezi n-ai să-ncerci măcar Că acolo fusesem eu...