miercuri, 24 iunie 2015

ANNA AKHMATOVA POEME ( Partea I )



https://web.stanford.edu/class/slavic272/Mandelstam_album_files/image035.gif

Anna Akhmatova  1889 - 1966

Anna Andreyevna Gorenko -  poetă de origine rusă, ce a scris sub numele de Anna Akhmatova s-a fost născut în apropiere de Odesa, Ukraina, dar şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii ei în Saint Petersburg, Rusia.

Ea a scris mai întâi volumele de poezii romantice, Vecher (Seara, 1912) şi Chyotki (Mătanie, 1914), care au câştigat imediat popularitate şi au avut aprecieri critice pozitive
.


La Akhmatova motivul poetic este dragostea, în special cea interzisă şi dragostea tragică.

La maturitate abordează teme civice, patriotice şi religioase cum sunt poemele din volumele  Belaya staya, Podorozhnik ( Pătlagină) şi Anno Domini MCMXXI(1922).


Această diversitate a temelor abordate a fost  interpretată de criticii oficiali ai URSS clasificând-o "burgheză şi aristocrată". Mai mult, pornind de la o poezie unde trata două motive: dragostea şi Dumnezeu, a fost caracterizată ca fiind jumătate călugăriţă şi jumătate prostituată. Executarea în 1921 a fostului său soţ, Gumilyov, acuzat de participarea la o conspiraţie antisovietică a complicat şi mai mult situaţia ei.

Din 1923 ea a intrat într-o perioadã de „umbră” literarã, şi nici un volum al ei nu a mai fost publicat în URSS până în 1940. După acest an câteva din poeziile Annei Ahmatova au fost publicate în revista literară lunară „Zvezda” şi un volum, cu selecţii din poeziile apărute anterior, care, după câteva luni, a fost brusc retras de la vânzare şi din biblioteci.

Cu toate acestea, în Septembrie 1941, în timpul invaziei germane, Akhmatovei i-a fost permis să încurajeze la radio femeile din Leningrad şi St. Petersburg. Apoi fost evacuată la Tashkent, unde ea citea din poeziile sale, inspirate de război, soldaţilor răniţi aflaţi în spital. A și  publicat un număr de poezii inspirate de război într-un volum mic apărut în Tashkent în 1943. La sfârşitul rãzboiului s-a întors la Leningrad, unde poeziile Annei au început să apară în revistele şi ziarele locale.


În August 1946 a fost cu asprime criticată de CC al partidului comunist pentru erotismul și  misticismul din poeziile ei cât și pentru „Indiferența” ei politică și ca urmare, aparatul propagandist au calificat-o drept prostituată - călugăriță și poezia ei permanent criticată negativ.

În 1950 a încercat o împăcare cu partidul, scriind câteva poeme în care îl elogia pe Stalin şi comunismul sovietic, sperând astfel la eliberarea fiului ei, Lev Gumilyov, care a fost arestat în 1949 şi a exilat la Siberia.

După moartea lui Stalin, Akhmatova a fost încet reabilitatã, şi un volum de poezii al ei, incluzând şi unele dintre traducerile ei, au fost publicate în 1958. După 1958 un număr de ediţii ale poeziilor ei, incluzând unele dintre eseurile sclipitoare despre Pushkin, au fost republicate în URSS.

Akhmatova a tradus lucrări superbe ale altor poeţi şi scriitori cum ar fi: Victor Hugo, Rabindranath, Tagore, Giacomo Leopardi, e.t.c.
În 1964, în Italia, i s-a acordat premiul Etna-taormina, ceea ce a însemnat o recunoaştere internaţională a valorii poeziei sale, iar în 1965 a primit titlul de doctor onorific la Oxford University.

După moarte faima ei a continuat să crească…


sursă:

http://www.poezie.ro/index.php/author/0002870/





0_95eed_8b460493_XL.png


http://kanadacha.ca/poetry/Axmatova-Khudozh.JPG



AM ȘI UITAT CUM SE ZÂMBEȘTE


Am şi uitat cum se zâmbeşte,
De ger, mi-s buzele de iască.
Murit-a încă o nădejde,
Un cântec nou o să se nască.
Un cântec care, fără voie,
Îmi va porni spre judecată...
Iubirea, însă, n-are voie,
Când ştie a cânta, să tacă.


Traducerea -  Madeleine Fortunescu





0_95eed_8b460493_XL.png




CÂNTECUL ULTIMEI ÎNTÂLNIRI


Stă pieptu-mi gata să se frângă,
Fără putere, înghețat,
Mănușa pentru mâna stângă
Pe mâna dreaptă-am îmbrăcat.

Că sui un munte, îmi păruse,
Și treptele erau doar trei ...
" Hai, mori cu mine ! " toamna-mi spune
Ținându-mi calea sub un tei.

" Ursitele mi-au fost haine,
Și mă-nșelară zi de zi ... "
Răspuns-am tristă : " Și pe mine !
Cu tine-odată voi muri ".

Aceasta-i ultima cântare.
Priveam spre casa ce cândva -
Gălbuie și nepăsătoare
Lumina-n dormitor ardea.






0_95eed_8b460493_XL.png




ECOUL


Calea spre trecut de mult e-nchisă,
Aş mai avea acum nevoie de trecut?
Colo uitat-am lespedea de sânge
Sau uşa unsă grijului cu lut?
Poate ecoul care deocamdată
Nu tace, deşi-l implor atât de mult ?...
Cu-acest ecou s-a întâmplat exact
Ca şi cu inima pe care o ascult.


Traducerea de Aura Christi





0_95eed_8b460493_XL.png




CREAȚIE

Cadenţa odică nu-i pe măsura mea
Nici elegii sublime nu voi scrie.
În vers nimic nu poate fi aşa
Cum trebuie să fie.

De-aţi şti din ce gunoaie poezia

Se naşte fără teamă, sfidătoare
Cum creşte pe sub garduri păpădia,
Cum brusturul răsare.

Mâine, strigăt, miros de pucioasă,

O taină - mucegaiul din fereastră...
Şi poezia gingaş se revarsă-
Spre bucuria mea şi-a voastră


Traducerea - Valeria Grosu





0_95eed_8b460493_XL.png





DE CE TE PREFACI NE-NCETAT


De ce te prefaci ne-ncetat
În vultur, în piatră, în lujer?
De ce îmi surâzi nechemat
Din bolta senină un fulger?
Mă lasă! În vreme, în loc!
Profetice griji să mă fure...
Ca beat se petrece un foc
Pe bălţi înstelate şi sure.
Şi muza în şal trenţuit
Cântări de tristeţe suspină.
Aleanul ei tânăr, cumplit
E-ntreaga-i putere divină.


Traducerea - Aurelia Busuioc





0_95eed_8b460493_XL.png




EȘTI SINGUR AZI ȘI-MPOVĂRAT DE TINE


Ești singur azi și-mpovărat de tine,
De slavă și de visuri despărțit,
Dar ai rămas iubitul pentru mine,
Cu cât mai trist, cu-atât mai îndrăgit.

Bei vin mereu, ți-s noptile murdare,
Mai știi dacă trăiești cu-adevarat ?
Și ochii-ți verzi cu zvârcoliri de mare
Mărturisesc că pacea n-ai aflat.

Invocă moartea inima-ți nebună,
Afurisind al soartei pas greoi,
Și vântul de apus mi-aduce-ntr-una
Din partea ta mustrări și rugi, puhoi

Spre tine iar, cum pot să viu fierbinte ?
Sub cerul pal, aici, în țara mea,
Știu doar să cânt și să-mi aduc aminte,
Tu nici măcar atât nu cuteza !

Tristeți sporind, trec zile fără veste ...
Ce rugaciuni de dragul tău sa fac ?
Iubirea mea atât de mare este,
Că n-ai putut nici tu să-i vii de hac.






0_95eed_8b460493_XL.png





LUMINA BATE-N AURIU


Lumina bate-n auriu
Și-i o răcoare domolită.
Cu ani și ani vii mai târziu,
Dar și așa sunt mulțumită.

Vreau mai aproape să te-așezi,
Ca să-ți arăt ceva doar ție :
Acest caiet albastru, vezi ?
Sunt versuri din copilărie.

Mă iartă c-am fost tristă des.
Că bucurii avui puține,
Dar cer iertare, mai ales,
Că prea mulți i-am luat drept tine ...





0_95eed_8b460493_XL.png




MUZA

În noapte, când îi bănuiesc venirea,
Pe-un fir de păr stă viaţa-mi trecătoare.
Ce-i libertatea, gloria, iubirea,
Alături de această vrăjitoare?

Şi intră iar. Dând la o parte stinsul

Voal, cu ochii mă măsoară greu,
Întreb:"Lui Dante tu-ai dictat cuprinsul
Infernului?" - Şi îmi răspunde: "Eu!"


Traducerea - Leonida Lari

-------------------------
Notă:

Poeziile unde nu am indicat traducătorul sunt poezii culese de pe Internet și cei care le-au postat nu au trecut numele traducătorului.




0_95eed_8b460493_XL.png





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu