VĂLUL DES MI-ASCUNDEA
DISPERAREA
Vălul des mi-ascundea disperarea
Palmelor goale, ochii fierbinţi…
C-o tristeţe, imensă ca marea,
Am sfârşit prin a-l scoate din minţi.
Şi s-a dus, într-o noapte cu lună –
Gura strânsă-ntr-un zâmbet amar.
Am fugit după el ca nebună,
Să-i mai spun înc-o vorbă măcar,
Şi-am strigat: Numai eu sunt de vină.
Am glumit; dacă pleci, o să mor!
Mi-a răspuns cu o voce străină:
Bate vântul. Te du în pridvor.
Traducerea - Madeleine Fortunescu
ȘI CUM SE-NTÂMPLĂ
ÎN ZILELE DE RUPTURĂ...
Şi cum se-ntâmplă-n zile de ruptură...
Veni năluca zilelor dintâi,
Şi salcia de-atunci, cu frunza sură,
Splendoarea ei de ramuri argintii...
Noi, pătimaşii, trufaşii, amarii
Stăteam cu ochiu-n ţărână pironit,
Şi ne cânta o pasăre cântare,
Cum ne-am cruţat demult şi ne-am iubit..
Traducerea - Aureliu Busuioc
-------------------------
Notă:
Poeziile unde nu am indicat traducătorul sunt poezii culese de pe Internet și cei care le-au postat nu au trecut numele traducătorului.
