miercuri, 24 iunie 2015

ANNA AKHMATOVA - POEME (Partea a III-a)



0_95eed_8b460493_XL.png





ȘI CASA ȘI GRĂDINA TA ÎNTINSĂ


Și casa, și grădina ta întinsă
Le voi lăsa, chiar pentru-un trai pustiu.
Te voi slăvi în versurile-mi, însă,
Cum n-a făcut femeie-n lume, știu.
Iubita-ntr-una vei pândi s-apară
In raiul pentru ochii ei creat,
Iar eu, ieșind la târg cu-o marfă rară -
Iubirea ta - voi scoate-o la mezat.






0_95eed_8b460493_XL.png



ULTIMA POEZIE


E una - cu tunetu-n zarea vântoasă,
deschide fereastra şi intră în casă
Şi râde şi-ţi tremură-n gât
Şi bate din palme cu-alint.

Iar alta, la miezul nopţii născută

Îmi intră-n odaie de nimeni ştiută,
Din golul oglinzii priveşte
Cu-asprime ceva îmi vorbeşte.

Mai sunt şi de-acestea: în albă amiază

De parcă absentă aş fi de la masă
De foaia curată se-ating
Şi curg ca izvorul în crâng.

Şi încă: atunci când e taină în jur

Şi ea nici culoare nu e, nici contur -
Cristal de lumini sfârtecat
Pe care nu-l prinzi niciodat.

Iar asta!... Sângele-mi bea fără milă

Cum bea din iubire-o zăludă copilă
Şi fără să-mi spună-un cuvânt
Tăcere se face curând.

Şi nu ştiu pe lume durere mai mare.

Plecată-i. Şi urmele ei fac cărare
Spre-un capăt uitat de pământ.
Iar eu fără dânsa...ce sunt?


Traducerea - Valeria Grosu




0_95eed_8b460493_XL.png


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu