NOI NU VOM BEA DINTR-UN PAHAR
VREODATĂ
Noi nu vom bea dintr-un pahar vreodată
Nici dulce vin, nici apă de izvor.
Săruturi n-om schimba în zori; o dată
Nu vom privi amurgu-odihnitor.
Ți-e aer soarele și mie luna,
Doar dragostea ce-o respirăm e una.
Un altul mă-nfășoară-n gingășie,
Cu râsul ei, o alta te-a legat,
Dar spaima ta îmi aparține mie
Și tu, de boala mea ești vinovat.
Mai dese întâlniri nu vom avea,
Căci liniștea ni-e dată doar așa.
Suflarea mea în stihul tău e trează,
Doar glasul tău răsună-n stihul meu.
O, e un rug de care nu cutează
Nici om să se atinga, și nici zeu!
Și dacă-ai sti, acum, ce dragi îmi sunt
Aceste buze cu miros de vânt!
traducerea - Madeleine Fortunescu
O TOAMNĂ PLÂNSĂ
CA O VĂDUVĂ SUBȚIRE
O toamnă plânsă ca o văduvă subţire
În haine negre, `nvăluind în ceaţă inimi...
Să plângă ea nicicând nu va-nceta
Cuvintele bărbatului, de viaţă pline.
Aşa va fi până zăpada moale
Se va-ndura de obositu-i chin...
Pentru durere şi pentru uitare
Să-ţi dai viaţa nu e deloc puţin
Traducerea - Aura Christi
O, VIAȚĂ FĂRĂ ZIUA DE MÂINE
O, viaţă fără ziua de mâine!
În fiece literă eu trădarea pândesc.
De parcă iubirea trece pe-alături
Alte stele pentru mine răsar şi cresc.
Mă-ndepărtez fără să fiu văzută.
Şi nu te recunosc când eşti văzut.
Dar vine noaptea iar. Ca-ntr-o uitare mută
Umerii umezi ţi-i sărut.
Nu ţi-am fost dragă niciodată.
Tortura nu se termina.
Şi ca ostateca-nşelată
De ură se umplea iubirea mea.
Mi-eşti frate uneori. Taci supărat.
Dar dacă ne uităm unul în altul,
Îţi jur pe tot ce am mai sfânt:
Gemeni sunt adâncul şi înaltul
Traducerea - Aura Christi
PE LUNĂ NOUĂ ÎNTR-O SEARĂ
Pe lună nouă, într-o seară,
M-a părăsit iubitul. Și ...?
" O, dansatoarea mea pe sfoară,
Cam cât vei supraviețui ? "
Eu i-am răspuns că nu mă doare
Și că-i mai bine pentru noi,
Dar să m-aline nu-s în stare
Nici cele patru cape noi.
Un gol adânc sub pași se cască,
Același gol în suflet simt ...
Mi-admir umbrela chinezească,
Pantofii proaspăt dați cu-argint.
In sală - vechea veselie,
Surâde gura mea oricui.
Dar inima, ea știe, știe,
Că-n loja cincea, nimeni nu-i .
SALCIA
În unduioase linişti am crescut
În pure limpezimi de tânăr veac.
Şi graiul omului nu-mi fu aşa de drag
Cum cel al vântului, pe care l-am ştiut.
Urzici şi brusturi dragi şi-ntâi de toate
O salcie cu plete argintate.
Alături viaţa-ntreagă am trăit
Şi-n legănări de ramuri plângătoare
Nesomnul meu se preschimbă-n visare.
Ce straniu e! - am supravieţuit.
Un ciot a mai rămas, un semn tăcut
Şi glas necunoscut de sălcii alte
Crescând sub cerul nostru de demult.
Eu tac... De parcă mi-a murit un frate
Traducerea - Valeria Grosu
