marți, 10 ianuarie 2012

DENIS DIDEROT - STAT




Acesta este un articol scris de Diderot în ”Enciclopedia Franceză” - reprezentantă mișcare pentru Secolul Luminilor.







STAT, termen generic care indică o societate de oameni trăind laolaltă sub o guvernare oarecare, fericiți sau nefericiți.


În felul acesta putem defini statul ca o societate civilă în care un mare număr de oameni sunt legați laolaltă, supuși unui suveran, pentru a se bucura, prin protecția și grija sa, de siguranță și de fericirea care lipsesc în statul natural.


Putem considera statul ca o persoană morală, al cărui cap ar fi suveranul și ale cărei membre, particularii; în consecință, i se atribuie acestei persoane unele acțiuni care sunt numai ale ei, drepturi pe care nici fiecare cetățean în parte și nici mai mulți împreună nu și le-ar putea aroga.


Această unire a mai multor persoane într-un singur corp, rezultă din concursul voinței și puterii fiecărui particular, deosebește statul de mulțime: deoarece mulțimea nu este decât un ansamblu de mai multe persoane care au fiecare o voință proprie, în timp ce statul este o societate animată de un singur suflet, care îi conduce toate mișcările în mod constant spre folosul comun. Iată statul fericit, statul prin excelență.


Pentru a creea acest stat, trebuie ca o mulțime de oameni să se reunească într-un fel atât de special încât siguranța unora să depindă de siguranța celorlalți, și astfel să fie nevoiți să se ajute între ei; ca prin această unire de forțe și de interese să se poată respinge cu ușurință insultele de care nu s-ar fi putut apăra fiecare în parte; și să-i constrângă să-și facă datoria pe cei care ar vrea să se abată de la ea, și să muncească cu mai mult folos pentru binele comun.


Astfel, două lucruri contribuie mai cu seamă la menținerea statului. Cel dintâi este angajamentul însuși prin care s-au supus particularii autorității suveranului; angajament căruia autoritatea divină și sfințenia jurământului îi conferă multă greutate. Cel de-al doilea este stabilirea unei puteri superioare, capabilă să-i țină în frâu pe cei răi prin frica de pedepsele ce li se pot da. Deci, din reunirea unor voințe, susținută de o autoritate superioară, rezultă colectivitatea politică sau statul; și altfel nu s-ar putea concepe o societate civilă.


Dealtfel, cu colectivitatea politică se întâmplă aidoma ca și cu corpul omenesc: se poate deosebi un stat sănătos și bine constituit de un stat bolnav. Bolile îi vin sau din abuzul de putere al suveranului sau din proasta constituire a statului; și cauza trebuie căutată în defectele acelora care guvernează sau în viciile guvernării.




                                          tube
       

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu