vineri, 9 martie 2012

MAXIM GORKI - 1868 - 1936





Maxim Gorki este pseudonimul lui Aleksei Maksimovici Peșkov - a fost un prozator rus și a debutat cu povestiri de factură rămantică, scriind apoi romane și drame realiste de perspectivă critică a societății burgheze - (el a scris și în timpul Rusiei sovietice, deci critică burghezia din timpul copilăriei și al tinereții sale)- romanul Foma Gordeev și dramele Azilul de noapte, Micii burghezi, Dușmanii.



Atitudinea revoluționară, vădită o dată cu apariția romanului Mama (1906), impregnează scrierile ulterioare anului 1917 (romanele Întreprinderile Artamanov, Viața lui Klim Samghin, piesa de teatru Egor Bulîciov și alții).









AZILUL DE NOAPTE

(Na dne) - 1902

Prezentând scene din viața declasaților, drama scoate în evidență frânturile de umanitate din straturile cele mai decăzute și mai mizere ale societății.

Sărăcia a adunat la azilul de noapte al lui Costiliovoameni cu destine diferite: un lăcătuș cu soția lui, un bătrân pribeag - Luca -, un actor alcoolic, un ”baron” sărăcit, ieșit din închisoare, un tânăr hamal.

Stăpânii acestei lumi, meschinul Costiliov și apriga lui nevastă, Vasilisa, o asupresc și pe Natașa, sora mai tânără a Vasilisei.

Natașa întrezărește o rază de lumină în dragostea lui Vasca Pepel, dar acesta îl omoară pe Costiliov în timpul unei certe, iar Natașa crede că Vasilisa a fost instigatoarea acestei ucideri.

Bătrânul Luca îi mângâie pe oameni cu iluzii pe care Satin le risipește în numele adevărului; pierzând speranța în posibilitatea de a urma un tratament de dezalcolizare, Actorul se sinucide.

Veți recunoaște în finalul fragmentului ales, celebra maximă - citat despre Om.









ACTUL  IV


SATIN: Lasă-i în pace, Baroane ! La dracu !...N-au decât să strige...N-au decât să-și spargă capetele...treaba lor ! Și asta are un rost !...Să nu-l împiedici pe om de la nimic, cum spunea bătrânul....Da, el e de vină, drojdia asta răsuflată l-a înăcrit pe toți de aici...

CLEȘCI: I-a momit undeva...dar nu le-a arătat încotro s-o apuce...

BARONUL: Bătrânul a fost un șarlatan.

NASTIA: Minți ! Tu ești un șarlatan !

BARONUL: Tacă-ți gura, lady !

CLEȘCI: Nu-i prea plăcea bătrânului adevărul...Tare se mai ridica împotriva adevărului...așa și trebuie ! Avea dreptate - la ce-mi folosește adevărul ? Și fără el te înăbuși aici...Iată, cneazul...și-a strivit mâna la lucru...și acum trebuie să i-o taie cu fierăstrăul...poftim, ăsta-i adevărul !

SATIN: (bătând cu pumnul în masă) Tăcere ! Sunteți cu toții niște vite ! Proștilor...să nu mai pomeniți de bătrân ! (Mai calm) Tu, Baroane, ești mai rău decât toți ceilalți !...Tu nu pricepi nimic...și îndrugi vrute și nevrute ! Bătrânul nu-i un șarlatan !  Ce înseamnă adevărul ? Omul - iată singurul adevăr !El înțelege asta...voi însă nu sunteți în stare ! Sunteți tari de cap, căpățâna voastră e tare ca o cărămidă...Eu îl înțeleg pe bătrân...da ! El mințea...dar o făcea din mila voastră,  dracu' să vă ia ! Mulți oameni mint pentru că le e milă de semenii lor...eu știu asta ! Am citit despre asta ! Unii știu să mintă frumos, cu însuflețire, de înviorează oamenii !...Sunt minciuni mângâietoare,  împăciuitoare....ca minciuna care dezvinovățește greutatea ce a strivit  mâna muncitorului...și-i învinovățește pe cei ce mor de foame...Eu știu ce înseamnă minciuna ! Cine nu-i destul de tare...și cine trăiește din  sângele altuia - acela are nevoie de minciună...unii își caută un  reazim în ea, alții se ascund după ea...Dar cine-i stăpân pe sine...cine nu depinde de nimeni și nu mănâncă dintr-al altuia - ce nevoie  are acela de minciună ? Minciuna este religia robilor și a stăpânilor...Adevărul e credința omului liber !

BARONUL: Bravo ! Frumos ai spus-o ! Eu sunt de acord cu tine ! Vorbești...ca un om cumsecade !

SATIN: De c uneori să nu vorbească frumos și un pungaș, de vreme ce oamenii cumsecade...vorbesc ca niște pungași ? Da...eu am uitat multe, totuși mai țin minte câte ceva ! Vorbeați de bătrân ? E un om  foarte deștept !...El mi-a limpezit inima așa cum curăță oțetul un ban vechi...Să bem...În sănătatea lui ! Toarnă...

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

SATIN: Când sunt beat...totul îmi place...M-da...Ei și ce dacă se roagă ! Foarte frumos ! Omul e slobod să creadă sau să nu creadă...asta-i treaba lui ! Omul e slobod...doar el plătește pentru toate: pentru credință, pentru necredință, pentru dragoste, pentru deșteptăciune - omul plătește singur pentru toate și tocmai de aceea e slobod...În om e tot adevărul ! Ce va să zică: omul ?...Nici tu, nici eu, nici ei...nu ! ci tu, eu, el, bătrânul, Napoleon, Mahomed...toți laolaltă ! (Desenează cu degetul prin văzduh silueta unui om). Pricepeți ? Asta-i ceva măreț ! Aici încep și sfârșesc toate...Totul este în om, totul e pentru om ! Pe lume nu există decât omul, tot restul a fost creat de mâna și de creierul lui ! O-mul ! Ce minunăție ! Ce mândru sună acest cuvânt ! O-mul ! Trebuie să ai respect față de om ! Nu trebuie să-l compătimești...să-l înjosești cu mila ta...trebuie să-l respecți ! Hai să bem în cinstea omului, Baroane !



                                         

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu