joi, 24 iulie 2014

ÎN PĂDURE de Alexandru Vlahuță






ÎN  PĂDURE


de  Alexandru Vlahuță



Cum m-adîncește-n visuri lăuntrul tău feeric,
Și cît îmi pari de sfîntă !... Tu mă uimești, pădure,
Cînd pe sub bolți tăcute și pline de-ntuneric
Las pașii să mă poarte și gîndul să mă fure...
Cum m-adîncește-n visuri lăuntrul tău feeric !


Cînd mă adormi de farmec, în pacea umbrei tale,

Ce dulci vedenii tainic subt ochi mi se strecoară !...
Se-ntorc morții din groapă și vremile din cale,
Și iar mă simt copilul nebun de-odinioară,
Cînd mă adormi de farmec, în pacea umbrei tale,


Căci peste-a mele chinuri uitarea se așterne.

Din vremi renvie basmul, și-mi torn palate iarăși
Din aurul luminii ce printre crăngi se cerne...
Veniți, crai din poveste, ne-om prinde iar tovarăși,
Căci peste-a mele chinuri uitarea se așterne !


Departe de-ale lumii dureri neîntrerupte

Căta-vom Cosinzene, ascunse prin palate,
Iar zmeii, pe la poduri, de-or sta cu noi să lupte,
I-om birui, și-n alte tărîmuri vom răzbate,
Departe de-ale lumii dureri neîntrerupte.


Încet... din fund de vremuri un glas iubit mă cheamă.

Revino, cal năprasnic și știutor de gînduri;
De dorul ce mă arde aprinde-te și ia-mă,
Mai du-mă-n zbor pe unde m-ai dus și-n alte rînduri...
Încet... din fund de vremuri un glas iubit mă cheamă...


Copaci bătrîni — amicii copilăriei mele —

Lăsați potop de frunze aicea să mă-ngroape,
În farmece de visuri și-n pulbere de stele.
Să dorm sub straja voastră, în veci de voi aproape,
Copaci bătrîni — amicii copilăriei mele !




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu