marți, 1 iulie 2014

DIN POEZIA CHINEI în tălmăcirea lui DINU DAMIAN







LI-TAI-PE  (701 - 762)

PE LACUL TONG

Reci, razele-aurorei de toamnă-abia ating
Oglinda străveche a lacului Tong-Ting,
Unde-și contemplă luna obrazul diafan...
Un șarpe de mătase-i în zare râul Sian.
Deasupr berze albe și negre trec în zbor,
Pe când în luntre niscai cheflii și visători
Slăvesc frumoșii nuferi, de-un alb imaculat,
Și nu văd că de brumă li-i straiul argintat...










ANONIM - SEC. IX - XIII

AMURG

Un șoim se rotește în cercuri
Peste lacul pustiu,
Frunză târzie șovăind să cadă
În cerul din apă.
Nici o șoaptă prin lungile trestii,
Nici o luntre pe lacul
Sclipind încremenit în amurg,
Singur - ca pasărea.


SCÂNTEI


În adâncul pădurii un foc
Sângerând prin hățișuri...
Noaptea, în larg, fanarul unei bărci,
Firavă rază fugară...
Mierla cu plisc de naramză,
Fulger mărunt în fereastră...
În pragul beznei fără hotar
Gândul la tine







WU-TI   140 - 88 î.Hr.




BAZINUL  DE  ALABASTRU



În străveziul crug de alabastru
Un pește galben și un pește roșu
Plutesc ca două flori însuflețite
Mișcate-ncet de-a vântului suflare -


O creangă de cireș se-nclină când
Și când, peste bazinul de-alabastru...
Trandafirii petale plouă lin
Pe-oglinda-n care tot se duc și vin
Un pește galben și un pește roșu.





REVERIE

O boltă răcoroasă-ntinde - asupră-mi
Frunzarul cel verde.
Zi de zi tot mai viu
Sclipește mușchiul fraged sub umbrare.
Culcat pe spate stau sub pinii falnici
Și-n ochii mei
Privind spre nicăieri
Trec filozofi și prinți din vremi apuse.



 (467x699, 190Kb)



WANG-WEI  669 - 759

LÂNGĂ  IZVOR


Printre stânci poposind visător,
Lângă unda izvorului,
Întorc plecăciunile plopilor
Și-mi sorb cupa de vin.
Zefirul alungă petalele
De flori în văzduhul senin...
De ce oare nu ia cu el
Și tristele gânduri ?








WEN-TING-IUN  818-872


ZORI  DE  TOAMNĂ  ÎN  MUNȚI


Mai dorm în ceața dimineții munții
Învecinați. Sclipește palid iarba
Sub soarele crescând prin ramuri goale.
Deplin domnește liniștea pe iaz.
Departe în păduri auzi cum cade
Rodul copacilor prin care zburdă
Maimuțele. Foșnește frunza moartă
Sub pasul căprioarei sperioase.
Pe strune joacă degetele mele
Istorisind în cântec despărțirea
Dintre izvorul clar și bezna nopții









Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu