Jean Giraudoux 1882 - 1944
romancier, eseist, dramaturg și diplomat francez
Prin anii 1920, în plină explozie literară franceză postbelică, editura Hachette din Paris, care se distinsese până atunci prin monotonele dar tradiționalele almanahuri, a ținut să inoveze, inițiind și trimițând în librării o serie de cărticele cuprinzând culegeri de aforisme, grupate pe subiecte și datorate unui singur autor. Aceste colecții de „note și maxime” - în volumașe „de autor”, cum s-ar spune astăzi, după moda instaurată în critica cinematografică - purtau semnături celebre și erau dedicate unor teme universal valabile: „Călătoria” - de Paul Morand, „Căsătoria” - de Jean Rostand, „Conversația” - de Andre Maurois, „Provincia” - de Francois Mauriac etc.
Singurul florilegiu care putea șoca epoca și care intervenea cu mult înainte de a exista culegeri destinate unor domenii aflate nai aproape de centrul preocupărilor vremii a fost cel semnat de Jean Giraudoux.
Cartea - trasă într-un tiraj derizoriu și care astăzi, în secolul XXI este o raritate vânată de bibliofili și inexistentă la anticariat sau la buchiniștii de pe cheiurile Senei - poartă titlul ” Le Sport: Notes et maximes”.
Ineditul operei - ținând seama de anturajul celorlalte subiecte din colecția Hachette, ca și de o anume inapetență a epocii față de „sportivism” - își găsește explicația doar în anul de apariție: 1928 - adică la 4 ani după ce capitala Franței găzduise - în indiferența aproape generală a parizienilor -Jocurile Olimpice de vară din 1924, și câțiva scriitori luminați - descoperind această țintă și acest stimulent - reacționează, crezând util să-și manifeste public adeziunea la ideea de sport, să declare - și cel mai adesea să declame - o dragoste pătimașă, militantă pentru mișcarea în aer liber, pentru educația fizică, pentru sport.
Să nu uităm că Henry de Montherlant publica în 1924 două texte exclusiv sportive („Paradisul în umbra spadelor” și „Cei 11 în fața porții”) reunite ulterior în volum sub titlul Olimpicele, adevărat omagiu adresat trăsăturilor umaniste ale sportului. Era epoca în care concursurile olimpice de artă și literatură de la Paris (1924) se bucurau de impresionante jurii, cu o ilustră compoziție (Claudel, Giraudoux, Ibanez, Selma Lagerlof, Maeterlinck, Ana Brancovan,contesă de Noailles, Valery ș.a. - la secția de literatură, Bartok, Nadia Boulanger, Dukas, George Enescu, de Falla, Ravel, Stravinsky - la secția de muzică, Foujita, Bourdelle ș.a. - la secția de arte plastice). Jurii nescutite de imperfecțiune, de vreme ce, la literatură de pildă, nu se obține nici un premiu - opera (de atunci devenită celebră) a lui Montherlant „Le Paradis a l'ombre des epees”...
Toate acestea au trebuit evocate pentru a înțelege mai bine motto-ul care stă în fruntea volumului de maxime sportive a lui Giraudoux, sugestiv și marcant pentru vremea căreia i se adresează:
Dușmanii sportului sunt grozavi:
Ei ne obligă să vorbim despre sport
Da, este adevărat: adversarii sportului ne silesc adesea să punem mâna pe condei - cu mai mult sau mai puțin talent, dar întotdeauna cu o doză substanțială de pasiune și, uneori, să recunoaștem, cu amor propriu - pentru a sări în apărarea unui domeniu care - expresiv și contagios - nici nu ar avea de fapt nevoie de pledanți.
Giraudoux are din nou dreptate când adaugă, ironic, la motto-ul său, cuvintele:
E ca și când v-aș vorbi despre aer,
despre apă, despre zăpadă...
* Sportul delimitează propriul nostru corp de masa extrem de vagă a celorlalte corpuri. Exercițiul gândirii face același lucru pentru fiecare spirit.
* Cine nu e cât de cât atlet, târăște jalnic prin viață trupul altuia.
* Prin sport transferăm trupului unele dintre cele mai puternice virtuți ale sufletului: energia, curajul, răbdarea. Adică tocmai contrariul bolii.
* Cine desparte spirtul de trup se condamnă singur: dimineața - la două treziri, noaptea - la două somnuri, dacă nu chiar la două insomnii.
* Omul, cu cât recurge mai des la mașini, cu atât mai mult trebuie să se bizuie pe propriul său trup. Aceasta-i polița de asigurare pe viață a omenirii.
* Am un amic obez care n-ar suporta să călătorească în clasa a treia de la Paris la Rouen, dar care umblă într-un trup de clasa a patra, de la naștere și până la moarte.
* Există epidemii de tot felul: gustul pentru sport este o epidemie de sănătate.
* Puneți pe bătrânii unei țări să defileze și veți cunoaște starea sporturilor din acea țară.
* Dacă nu încercați niciodată față de durerile fizice un sentiment de proprietate, dacă nu spuneți „ reumatismul meu”, înseamnă că puteți fi un bun sportiv.
* Nu poate fi dezonorant jocul în care fața strălucește de bucurie când se înseninează vremea, când apare soarele, când se potolește vântul.
* Deosebirea dintre pasiunea sportivă și celelalte pasiuni este că sportivul nu consideră moartea nici sprijin, nici țel.
* Prieten sau dușman: cu propriul tău trup nu poți trăi în stare de indiferență.
* Se întâmplă adesea ca un nesportiv și un sportiv să moară la aceeași vârstă: dar primul a trăit în stare de conservare, iar celălalt în stare de viață.
* Omul gol nu poartă tabacheră.
* Numără ferestrele deschise noaptea și vei afla câți sportivi are Franța.
* La om, trecerea de la pas la alergare este un dar pe care nici o mașină nu-l va putea înlocui vreodată.
* Gimnastica duce la atletism, atletismul la duș, dușul la piscină. Orice sport este o cursă despre curățenie. Orice sportiv își încheie ziua înotând.
* Omul care nu știe să alerge, să sară, să înoate, e ca un automobil care nu s-ar folosi decât de viteza întâi.
* O Jeanne d'Arc anemică n-ar mai fi fost Jeanne d'Arc.
* Nu există erou de-al lui Racine care să nu fie sportiv.
* Eroii basmelor cu zâne își petrec timpul bătând recorduri.
* Aș dori ca țara mea să merite a fi cu adevărat poporul cel mai politicos din lume, adică: bărbații ei să fie frumoși.
* Scriitorii diformi sunt conștiința diabolică a lumii.
* Un meci este un acces de încredere.
* Scandinavii au găsit mijlocul de a ridica temperatura în țările lor: sportul.
* Cel ce neglijează antrenarea propriului său trup, neglijează sănătatea țării sale.
* Tânărul pe care-l vedeți nu aleargă după tramvai; îl așteaptă pe următorul. E campion la alergări.
* Degeaba îl pălmuiți. Nu va răspunde: dânsul este campion de box.
* Dacă Descartes și Kant ar fi scris unul lângă altul, la același pupitru, fiecare ghicind ceea ce gândește celălalt și prevenindu-l imediat în chiar fraza scrisă, ei și-ar fi dat seama ce înseamnă bucuria sportivă.
* Materlinck a devenit campion de haltere tocmai când scria „Viața albinelor”.
* Ce trist ar fi să vezi aruncătorul de suliță omorând o pasăre.
* Oricât de dotat, soldatul de la Marathon a fost victima slabului antrenament militar.
* Starter: nu s-a găsit încă ceva mai bun ca revolverul pentru a slobozi proiectilul uman cu cea mai mare viteză.
traducere: Victor Bănciulescu
essai : Jean Giraudoux "Le sport : Notes et maximes", Paris, Libr. Hachette, 1928
http://fr.wikipedia.org/wiki/Sport_et_litt%C3%A9rature_en_France
http://fr.wikipedia.org/wiki/Sport_et_litt%C3%A9rature_en_France
