E TOAMNĂ ACASĂ LA MINE - de Labik

E  TOAMNĂ  ACASĂ  LA  MINE de  Labik E toamnă acasă la mine, Gutuiele-n galben se-aprind,  E toamnă acasă la mine În frunză un fel de colind, În ploaie un fel de chemare, În suflet un fel de blestem... E toamnă acasă la mine Iar noi, ce departe suntem ! Cocorii valsând se perindă Străină mi-e zarea aici. Mi-e casa demult o legendă Departe de bunii amici. În toamnă pustie, rămâne Doar maica, o umbră în geam Ce-aşteaptă un mâine-poimâine Cu prune legate de ram.  E toamnă acasă la mine  Mirosul de vin şi pelin  Străbate urcuşuri alpine  Mă cheamă, mă strigă să vin. Şi-nopţile lungi, fără tine  Mi-e toamna un fel de flagel  Iar frunzele - limbi asasine  Aici, pe tărâm rafael....