OCTOMBRIE - de George Toparceanu

OCTOMBRIE    de  George Toparceanu  Octombrie-a lăsat pe dealuri  Covoare galbene și roșii.  Trec nouri de argint în valuri  Și cântă a dragoste cocoșii.  Mă uit mereu la barometru  Și mă-nfior când scade-un pic,  Căci soarele e tot mai mic  În diametru.  Dar pe sub cerul cald ca-n mai  Trec zile albe după zile,  Mai nestatornice și mai  Subtile...  Întârziată fără vreme  Se plimbă Toamna prin grădini  Cu faldurii hlamidei plini  De crizanteme.  Si cum abia plutește-n mers  Ca o marchiză,  De parcă-ntregul univers  Privește-n urmă-i cu surpriză,   Un liliac nedumerit  De-alura ei de domnișoară  S-a-ngălbenit, s-a zăpăcit  Și de emoție-a-nflorit  A doua oară...