E ADEVĂRUL, DOAR... - de Tudorache Viorel

E  ADEVĂRUL,  DOAR... de  Tudorache Viorel Știrbit e adevărul și confuză Ca-niciodată îți e azi privirea  Deși mi-ai fost singura muză Atunci când am pictat iubirea  Metafora îți pare-o născocire Și orice spun doar o minciună Dar vreau să știi că în iubire  Ești singura ce-mi e stăpână  Și mă opresc pentru-o secundă Te rog s-alegi cu ce-ai în piept  De nu-i iubirea care stă la pândă Nu vreau să-i fiu minciunii-adept  Căci e o lege-n lumea-ntreagă: De n - ai să poți iubi – dezleagă!