RENAȘTE PASĂREA
de Elena Oprică
S-a ridicat din frunze moarte,
De prin ciulini şi crengi uscate,
Pasărea ce-a murit cândva,
Renaşte din cenuşa grea...
Se-nalţă-n zboru-i indecis,
Spre un tărâm de paradis.
Nu aripi...braţe de oţel,
Pene-armuri grele de fier
Şi-n plisc răsună alarmant
Un cânt din vremuri, necântat,
Un murmur grav, un dor jelit,
Din lacrime ce s-au trezit...
Ascunsă-n nori, furtună bând,
Târâş prin soare, nopţi arzând,
Hrănindu-se ca-n zi de post,
Dorind să fie ce n-a fost...
Şi lupta-i fâlfâit de gene
Dar nu se plânge, nu se teme,
C-a fost atinsă-n zbor de-o stea
Şi-a devenit parte din ea.
Renaşte pasărea pierdută
Demult, prin lumea-i adormită,
Renaşte să poată în zbor,
S-atingă vis nemuritor...
