DENIS ZILBER - ILUSTRATOR / CARICATURIST

surse :

deniszilber.blogspot.com/
http://drawasamaniac.com/2012/12/denis-zilber-illustrator.html

A BĂTUT LA UȘA TA CINEVA...- de Costache Ioanid

A  BĂTUT LA UȘA TA CINEVA... de Costache Ioanid A bătut la uşa ta  cineva... şi n-a răspuns nimenea.  În tăcerea negrei nopţi  stă un om şi  plânge...  Faţa Lui e numai răni,  pieptul numai sânge.  - Cine eşti, străin pribeag ?  Cine eşti ?  De-a cui jale pribegeşti ?  Pentru cine Te-au brăzdat  bice fără număr ?  Ce povară Ţi-a lăsat  rana de pe umăr ?  - Eu sunt robul ce slujesc  tuturor...  Un om al durerilor...  Nimeni plată nu Mi-a dat...  Numai spini şi ură. Numai roşii trandafiri  pieptul Mi-l umplură. Eu sunt Pâinea ce S-a frânt  lumii-ntregi. Şi sunt vinul noii legi !  N-am venit să plâng în drum  răni usturătoare...  Plâng pe cei ce pierd acum  ultima chemare.     A bătut la geamul tău  cineva... O, deschide-I, nu mai sta !  Nu-L lăsa să plece trist Poate niciodată mâna Lui la uşa ta  n-are să mai bată !

PE MASA BUNICILOR - FOTOGRAFIE

SOLEMNĂ - de ”ionzubco”

SOLEMNĂ    de  ”ionzubco” Nu există dragoste târzie,  Dragostea nu are început.  Dragostea nu-i cronicar să știe  Cât de mult tăcerea te-a durut.   Vei iubi un an sau chiar o mie  Prin urmașii modelați în lut.   Ardă lumea lor în agonie,  Căci oricum rămâi necunoscut.   Ești iubitul ei și ești făclie, Și sărutul tău devine mut;  Ea fiind o flacără mai vie  Decât orice umbră din trecut.   Nu există dragoste târzie,   Dragostea nu are viitor;  Ori iubești ca flacăra-n făclie,  Ori te-avânți ca pasărea în zbor.   Zbori, iubito! Fii de-acum fior  Ce străbate dulcea nemurire.  Dragostea-i trecut și viitor,   Dacă simte în prezent iubire.   Tu, iubire! Tu, sublim sărut!  Sărutându-ți coapsele tăcute,  Mă agiți în lumea de adult  Și tresari în regăsiri plăcute.   Dragostea nu are început,   Început ești tu și ești eternă. Cât de drag mi-e primul tău „Salut !”. Ah, iubito! Cât ești de solemnă !

FĂ LINIȘTE, IUBITE....- Văduva Andreea

FĂ LINIȘTE, IUBITE..... Fă linişte, iubite,   Vreau să-ţi aud   bătăile inimii.   Ele nu mint niciodată,  lasă-le să vorbească.  Te rog, nu le-ntrerupe!   Astfel o să-ţi opresc   vorba cu-n sărut...   Sau...asta urmăreşti?   Ori ţi-e frică că  te vor da de gol?   Că mă iubeşti mai   profund decât   poate spune gura?   Hai nu te teme!  Şi eu te iubesc   la fel de mult...   Uite....   ascultă-mi inima...   Fii atent la bătăile ei,   vezi ce frumos bate?   Nu-i aşa că,  parcă ţi-ar rosti numele?   Văduva Andreea

LEACUL DIN VERS - de Larysa

LEACUL  DIN  VERS  de  Larysa Scria mahmur de gând poetul  Cerând răspuns la Univers Şi-un leac la suferinţa-i ( bietul )  Dar leacul său era în vers  Scria-ntrebări ce n-au răspunsuri  Din gurile-omeneşti cumva  Că-n mintea simplă-s neajunsuri...  Tot el, scriind îşi răspundea Şi începea " de ce iubirea  O vrei trăită doar ca stare  Ce, să-ţi cutremure simţirea  De nu, o laşi în nepăsare ?!  De ce, în suflet când ţi-e bine  Apare din senin durere  De parcă spini de mărăcine  Viaţa-ţi înfige cu plăcere ?!  Atunci când prinzi clipa iubirii  De ce n-o strângi la piept cu foc  Cântându-i slavă fericirii  Că ţi-a dat clipa de noroc ?!  De ce ţi-ascunzi după orgolii  Părerea care drept te-arată Gânduri trimiţi la cer ca solii  Vrând pe pământ să n-ai vreo pată ?! A suferi iubind şi-a plânge  Sunt parcă ruşinoase stări  Firesc dorinţa când te-ajunge  Preferi în tine doar să zbieri ?! Şi-un adevăr de-l spui la altul  De ce el crede că-i minciună Râzând pe-ascuns ca apucatul  Cu cel ce-l lua pe el în glumă ?!" Cu cât se-ntreabă, mai mult scrie  Scriind, mai mult vin întrebări  Cu gândul scrie-o veşnicie  Foi de cuprins fără-ncheieri...  Se vede că, în trup cu viaţă Se schimbă stările din mers Şi-n starea sa de nesperanţă Poetu-şi ia leacul din vers...

N

PORTRETE FOTOGRAFICE DE BARBATI (diferiti artisti fotografi)