vineri, 28 martie 2014

ÎNTÂIA MEA IUBIRE de Sándor Petőfi





 (650x513, 252Kb)
 (404x30, 50Kb)

ÎNTÂIA  MEA  IUBIRE

de 
Sándor Petőfi

Trecutu-i florărie-n care
Albina-i amintire,
Și mierea ce-mi aduce-n suflet
E-ntâia mea iubire.


Veniți numai, icoane scumpe
Din vremi de mult uitate !
În proza vecinică a zilei
Poetul greu se zbate...


Iubeam pe fata gazdei mele
Pe când umblam la școală;
Era o dragoste nebună
Și-atât de ideală !


Cum mă iubea ! Ca fată mare,
Ea împărțea la masă,
Și eu aveam întotdeauna
Bucata cea aleasă.


Și șuncă-mi da când, de la școală
Veneam flămând, spre seară,
Și alte bunătăți aduse
În taină din cămară.


Adesea străbăteam grădina
În nopțile cu lună:
Simțeam atâta fericire
Stând singuri împreună.


Sărbătorește, firea-ntreagă
Tăcea în noaptea-naltă,
Doar corul broaștelor, armonic,
Cânta devale-n baltă.


Ca în romane de iubire,
Ne-ndrăgosteam cu șoapte...
Și ce șopteam ? „Cum bate luna !”
„Ah, ce frumoasă noapte !”...


S-a dus, de-a pururi, poate, vremea
Atât de fericită !
Și azi eu nu mai am pe lume
Nici șuncă, nici iubită...

 (189x211, 81Kb)


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu