luni, 2 februarie 2015

DONA CLARA de Haralamb G. Lecca (1873 - 1920)





DONA  CLARA


de  Haralamb G. Lecca (1873 - 1920)



Spun poveștile că-n țara,
Țara-n care primăvara,
Doarme beată de miros cu zefirul somnoros cărui pleoapele se-nchid


Cum că la Valladolid

Un paez înnebunise numai pentru că privise
O brunetă… Dona Clara

Sărea zidul singur el,

În grădină la castel,
Și-atingînd ușor guitara
Ca vrăjitul Apolon prins cu lira-ntre naiade, el în ritm de serenade
O chema pe Dona Clara


„Vino…

Vino să fugim din țara
Țara-n care primăvara,
Doarme beată de miros cu zefirul somnoros cărui pleoapele se-nchid…
Vino…
Vino din Valladolid unde poate-o vrea norocul să m-asculte,
Dona Clara…”


Spun poveștile că-n țara,

Țara-n care primăvara,
Doarme beată de miros cu zefirul somnoros cărui pleoapele se-nchid

Spun că la Valladolid

Amorez un don amarnic a cîntat un an zadarnic…
Era surdă Dona Clara…



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu