miercuri, 11 februarie 2015

STROFE PENTRU ZĂPADĂ de Ion Minulescu




STROFE PENTRU ZĂPADĂ

de Ion Minulescu



Mireasă-a brazilor geometrici și-a brazdelor însămânțate ― solemnitate albă, rece, fatală, mută și divină ― tu vii cu grații de Madonă sau de Fecioară bizantină și pleci cu gesturi de bacantă, stigmatizată de păcate.

Nu te dorește-aproape nimeni, deși te-așteaptă toți să vii... Și frumusețea ta bizară n-o cântă nimeni decât, poate,îndrăgostiții de imagini abstracte și imaculate ― cuminții tăietori de lemne și nebunaticii copii.

Și totuși, când cobori ― suspectă, insinuantă și egală ― pe câmp, pe arbori și pe ape, pe străzi, pe case și pe noi, tu schimbi în plăsmuiri lunare întreaga pastă de noroi, iar pe Maria din Magdala o-mbraci în peplum de vestală.

Și-n timp ce toți, deopotrivă, pigmei și umiliți, simțim puterea-ți magică ce-ngheață, distruge, arde și creează, doar ciorile, sacerdotale te mai insultă și-ți pătează ― cu ieroglifelelor negre și stranii ― albul unanim.







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu