TREI LACRIMI RECI DE CĂLĂTOARE
de Ion Minulescu
Și-ai să mă uiți ―
Că prea departe
Și prea pentru mult timp pornești!
Și-am să te uit ―
Că și uitarea e scrisă-n legile-omenești.
Cu ochii urmări-vei țărmul, topindu-se ca noru-n zare,
Și ochii-ți lăcrima-vor poate
Trei lacrimi reci de călătoare;
Iar eu pe țărm
Mâhnit privi-voi vaporu-n repedele-i mers,
Și-nțelegând că mi-ești pierdută,
Te-oi plânge-n ritmul unui vers.
Și versul meu
L-o duce poate vreun cântăreț până la tine,
Iar tu ―
Cântându-l ca și dânsul,
Plângându-l, poate, ca și mine ―
Te vei gândi la adorata în cinstea căreia fu scris,
Și-uitând că m-ai uitat,
Vei smulge din cadrul palidului vis
Întunecatu-mi chip,
Ca-n ziua când te-afunda vaporu-n zare
Și când din ochi lăsai să-ți pice
Trei lacrimi reci de călătoare !
|
|
